Archive for September, 2011


porcarii

Azi noapte am cunoscut in vis un copil atat, dar atat de urat! Avea cei mai bolfosi obraji pe care i-am vazut, bolfosi de parca ar fi tinut in interiorul fiecaruia dintre ei cate o minge de volei dezumflata, si doi ochisori mici si albastri ca cerul. L-am urat imediat, nu-mi aduc aminte de ce eram langa el dar simteam cum il urasc, il urasc in primul rand ca e atat de bolfos si scarbos. L-am impins in obraz si era moale si elastic si mi s-a facut si mai sila de el. Si se uita la mine cu ochisorii aia rautaciosi si stiam ca e rau si nu intelegeam de ce e asa, de ce ma uraste si el. Si-atunci s-a agata de mine cumva si a inceput sa ma intepe cu acul din codita lui. Era mica, ascutita si roz si-i iesea din cot, arata exact ca si cum ar fi fost plina de venin. Orice miscare faceam, cumva reusea sa ma intepe cu ea si simteam ca il urasc si mai tare pentru ca ciupiturile lui ma dureau. Mai rau era ca nu vroiam deloc sa il ating si el era agatat de mine cu codita aia a lui, cum sa-l dau jos fara sa trebuiasca sa pun mana pe el? Oricat il impingeam de obrajii aia ai lui, tot ramanea prins de mine. Din fericire a telefonat Tudor sa ii descui usa de jos si m-am trezit.

Sa nu va ingrijorati, in rest totul e in regula.

Advertisements

β

ultimul post cu Beta Band, promit!

da’ ascultati piesa asta asa si incercati sa faceti cu urechile cam ce faceti cu ochii cand cautati sa gasiti forme ascunse intr-un tablou – draga, se numeste focalizare – si spuneti-mi daca nu vi se pare ca zice trei chestii diferite:

“our love went to pieces”/ “I love you to pieces”/ “I want you to be safe”

 

e drept ca a doua n-are sens si ca a treia e un pic fortata

la fel de drept ca totusi aia-mi place cel mai mult

Alo, alo, buna seara, casa Paduraru? Sunteti mama lui Adrian? Nu, nu, va rog,  ramaneti in telefon un pic! Vreau sa va zic ceva. Am vorbit cu Adrian acum o luna si mi-a promis o pereche de bocanci mai vechi de-ai lui. Da, da, cred ca aia, stie el. Ei si tot trag de el sa mi-i dea si poate ma ajutati dumneavoastra, ca daca raman dupa Adrian nu stiu cand ii iau. Lasati lasati sunt buni si fara sireturi! Da da da… Multumesc tare frumos sarumana. Fara sireturi sunt bine, nu va ingrijorati. Ma bazez… ma bazez pe dumneavoastra. Ma bazez pe dumneavoastra sa stiti! Bine bine multumesc frumos seara frumoasa sarumanaaa.

Hahahaaaaaa ce i-am facut-o lui Adrian!

STANLEY (calling after him). All right, we’ll play at my place… but you bring the beer.
EUNICE (hollering down from above). Break it up down there! I made the spaghetti dish and ate it myself.
STEVE (going upstairs). I told you and phoned you we was playing. (To the men) Jax beer!
EUNICE. You never phoned me once.
STEVE. I told you at breakfast – and phoned you at lunch…
EUNICE. Well, never mind about that. You just get yourself home here once in a while.
STEVE. You want it in the papers?
(More laughter and shouts of parting come from the men. Stanley throws the screen door of the kitchen den and comes in. He is of medium height, about five feet eight or nine, and strongly, compactly built. Animal joy in his being is implicit in all his movements and attitudes. Since earliest manhood the centre of his life has been pleasure with women, the giving and taking of it, not with weak indulgence, dependantly, but with the power and pride of a richly feathered male bird among hens. Branching out from this complete and satisfying centre are all the auxiliary channels of his life, such as his heartiness with men, his appreciation of rough humour, his love of good drink and food and games, his car, his radio, everything that is his, that bears his emblem of the gaudy seed-bearer. He sizes women up at a glance, with sexual classifications, crude images flash into his mind and determining the way he smiles at them.)

Evgheni Zamiatin, Noi

“E aici. Am vazut langa picioarele batranei o tufa argintie de pelin amar (curtea Casei Vechi este si ea muzeu, a fost pastrata cu scrupulozitate in foma ei preistorica), pelinul intinsese o ramurica peste mana ei, batrana o mangaie – si pe genunchi are o dunga galbena de soare. Pentru o singura clipa: eu, soarele, batrana, pelinul, ochii aceia galbeni formam un tot, suntem puternic legati printr-un fel de vinisoare, iar prin ele curge un sange comun, superb si navalnic…

Mi-e rusine acum sa scriu despre toate lucrurile astea, dar am promis sa fiu sincer pana la capat in insemnarile mele. Asa ca uite ce-am facut: m-am aplecat si am sarutat gura ca o cicatrice, moale si parca acoperita cu muschi. Batrana s-a sters cu mana si a izbucnit in ras…”

la sibiu

‘for well you know that it’s a fool who plays it cool by making his world a little colder’

LOVE

debinederaun-ammaiscrisdemultavremeaicisi-mierador. amvisattotfeluldenebuniiinultimavreme. azinoaptedeexempluamvisatcasuntpevaleadelangabloculmeudiniasi, asacumerainaintesaaprobeprimariamizeriaaiadepalas.

e prea obositor sa scriu asa!

Ei, nu se intampla nimic mare lucru, ningea putinel si valea era acoperita de un strat subtire de zapada iar eu am intrat intr-o librarie cu rechizite. the end.

Ce vroiam de fapt sa povestesc interesant e ca am vazut “LOVE”, o poveste de dragoste reusita intre Cirque du Soleil si piesele Beatles. Scopul era sa faca un documentar cu making of-ul spectacolului – efortul din spate, stress, deadline-uri, presiuni samd. Si stiti ce-a iesit? Apai iesii un film despre cum in jurul Beatlesilor si ideii de Beatles exista un anturaj intreg de oameni care au senzatia ca ce au inspirat cei patru, au expirat ei. Mai iesii un film despre excesul de zel al unora care apara niste lucruri care nu le apartin cu adevarat (folosesc ocazia ca sa remarc ca Yoko Ono s-a transformat din prea multe puncte de vedere intr-o insecta. Da, insecta am zis.), despre Paul McCartney care e taaaaare incantat cand se trezeste dimineata ca dintre toti oamenii de pe planeta, numai el si Ringo Starr pot sa zica ca au facut parte din Beatles, despre baiatul lui George Martin care s-a lasat cucerit de un job pe care pare sa-l fi preluat din plictiseala dar de care s-a indragostit (taica-su l-a trainuit pentru ca a avut incredere in el si pentru ca simtea ca el isi pierde auzul). Deci sa n-aveti impresii false, “LOVE” e despre industria creata in jurul legendei, despre mici povesti ale artistilor din spectacol, alese cu grija pe baza unui grafic media aprobat de generatii intregi de telespectatori, despre cum unii muncesc un an intreg repetand la un spectacol ca in ziua premierei sa vina McCartney si Starr si sa fure aplauzele (si-i iubesc pe oamenii astia, dar mi-a fost ciuda ca au fost acolo, pentru ca isi luasera partea de ovatii si era cazul sa give the struggling people a break. Deci mai dati-l incolo de endorsement al produselor media, fie el facut de Beatles sau de Jesus, c’mon!) Nu pot fi insa decat fericita ca au ales sa ignore tot acest aer cald care clocoteste sub capac (sau poate asta era si scopul filmului si nu m-am prins eu, sa ne arate toata viermuiala asta de suflete – clipa in care filmul devine desigur genial!, eu o vaca, regizorul un sfant cu simt acid si toti oamenii in regula). Aberez, is obosita. Vreau sa mai zic un lucru la final insa, pentru ca l-am realizat la finalul filmului si merita scos din capul meu. Cred ca lui Yoko Ono si Oliviei le e tare, tare greu singure si ca sufera mult. Cred ca nu e simplu sa fi vaduvele unor oameni atat de cunoscuti cum au fost ei si ca lumea nu te lasa o clipa sa uiti – an de an trebuie sa mergi la sute de comemorari, concerte aniversare si lansari de albume remasterizate si nimeni nu le da pace. Mai cred ca excesul asta de zel de care dau dovada in a apara muzica lui John si George deriva foarte mult din faptul ca ei bine i-au iubit foarte mult si le e pur si simplu dor de ei.

Poate-s naiva si stupida nu stiu.

De Ringo Starr mi-a placut cel mai mult. Si Giles Martin, si el e in regula.

asamblez scaune, scaune, scaune

eu nu ma supar, eu ma sufar : ))

you cheated, you get the car!

iti tin pumnii, Teica!

De ce sunteti in cautarea unui nou loc de munca?
Pentru ca ma gandesc sa infiez un copil cambogian si am nevoie de bani ca sa-l intretin.

Ce stiti despre compania noastra?
Cam ce-am citit azi dimineata pe Google si-n presa.

Ce va atrage la compania noastra?
Sediul vostru e aproape de casa mea, si-mi dati si cu 10 mil. in plus fata de fostul meu job.

Ce puteti aduce nou in compania noastra?
Un sincer suflu de sinceritate.

Unde va vedeti in 5 ani, profesional vorbind?
Pai, ma vad stand in scaunul tau, concediindu-te.

Care sunt punctele dvs. forte si cele slabe?
Forte: sunt o mare chitarista. Si fac o cafea delicioasa.
Slabe: habar n-am sa cant la chitara. Si fac si cea mai proasta cafea din lume.

Dati-ne cateva motive pentru care ar trebui sa va angajam.
Ciuciu!

Simplu ca buna ziua!

<3

The Beta Band

n-am gasit inca piesa de la ei sa nu-mi placa