Archive for April, 2011


playlist de 7 km

Wraith Pinned To The Mist, Gara de Nord – soare, placut. multe second-hand-uri inchise. bag mainile in buzunarele blugilor. strada goala. incalzirea.

Hey Floyd, strada Veronica Micle – o babuta asteapta culoarea verde in intersectie. doua masini asteapta si ele, alaturi. in capatul strazii, langa gang, trei pusti sprijiniti de-o masina discuta. plete, sepci. Dupa gang, un nenea in izmene bleo-gri scurte vorbeste cu o doamna in palton cu guler. In fata la Mega Image, doi cersetori dorm in bataia calda a evacuarii de aer.

Love Spreads, soseaua Nicolae Titulescu – trei protobabute traverseaza brat la brat pe trecerea din statia de tramvai. sirul de magazine spre Starbucks luceste. tot inchis. in fata la Starbucks, plin de oameni. probabil zgomot mult, dar am dat deja la maxim volumul si nu-mi aud nici pasii.

Love Spreads, repeat, piata Victoriei – se vede targul din parcarea de pe partea stanga. traversez, ca sa evit. ocolesc un husky, fac dreapta si intru in parc. la prima masa de ping-pong joaca patru baieti, la cea de-a doua doi. mingiuta cade langa mine. ma gandesc sa o ridic ca sa le-o dau inapoi dar renunt in ultima clipa si trec pe langa.

Everlasting Light, parcul Kiseleff – incep sa calc mai sigur si pe ritm. o fetita in geaca roz joaca badminton cu mamica ei. langa banci, un baiat in geaca de piele sta pe vine ca sa pozeze de aproape lalelele si panselutele. de jur imprejurul romburilor de flori plantate, banuti imprastiati de floricele mici albe. pe banca din stanga, o pensionara arata cu degetul in diagonala sus. urmaresc directia, vad un copac inflorit alb si crengi inmugurite. ma simt excelent.

Next Girl, parcul Kiseleff – dupa trei secunde din piesa, pasul meu se adapteaza si devine ceva mai calcat si greu. incetinesc ritmul. ea ii da lui o bobitica de popcorn. mai incolo, un alt el o saruta pe o alta ea pe gat. langa kiosk, copii pe bicilete cu roti ajutatoare. pe o alta banca, un cuplu mananca vata de zahar. fac stanga spre sosea. calc ca pe iarba. soare si cald, dau geaca jos si-o atarn de geanta. ambele ma incurca.

Tighten Up, soseaua Kiseleff – mult in fata mea, doi tineri merg tinandu-se de talie. ea are ciorapi fini negri si pantofi inalti si ma gandesc ca ii fac picioare misto, dar ca e putin cam pretentios pentru o zi de duminica. el ii duce/flutura posetuta in partea opusa, ca s-o poata strange mai bine cu bratul celalalt. trec pe langa un cuplu care se plimba impreuna cu o prietena. el mai tanar decat ele si toti trei poarta pantaloni mulati. ma uit la ei drept, sa vad mai mult daca se oftica sau nu gagica-sa. zambesc a drag ca nu cand trecem unii pe langa altii. pe o banca, doi baieti si un labrador enorm se odihnesc. privesc cainele drept in ochi cand trec pe langa ei. pe caine il doare fix in cot de mine si intoarce ochii caprui spre strada. futere caine!

Howlin’ For You, Arcul de Triumf – din ce in ce mai multe cupluri pe role. se tin de mana si ma mir ca nu le e greu sa patineze asa, insa se pare ca nu e greu deloc ❤ (la trecerea de pietoni, inchid muzica sa vorbesc cu Stefanyook. intru in parc. enorm de multa lume, insa eu ignor si zambesc la ce imi povesteste frate-meu. stabilim sa vin la ei un weekend, cand am bani) inchid si-mi aprind o tigara. aglomeratia incepe sa ma jeneze si incep sa caut aleile ferite.

She’s Long Gone, parcul Herastrau – yey, gasit alee ceva mai libera. trece fix pe langa gradina japoneza, plina cu tineri care stau pe iarba. ma frige de mor sa merg si eu sa ma asez, insa cum n-am cu cine vorbi ma gandesc ca mi-as da singura un aer mult prea trist si ma vad obligata sa trec pe langa. pe iarba in stanga, un maidanez auriu cu pete doarme satisfacut intr-un petec de soare. multa, multa,  multa lume pe role si bicilete.

Black Mud, parcul Herastrau – cand cotesc pe-o alee vad o fata de 14 ani cu maica-sa, topaind pe un soi de role cu arcuri. habar n-am ce sunt, arata bine si fun, dar nu mi-as lua si eu. ajung pe aleea care merge paralel cu Constantin Prezan. se schimba piesa.

The Only One, parcul Herastrau – vad un cuplu de batranei care merg de mana pe langa un gard, inceeet-incet de tot, cat ii lasa picioarele. ma gandesc ca poate piesa pentru batranei e facuta si incep sa-mi imaginez cum i-as face videoclipul in casa lor cu poze si mileuri si farfurii calde cu supa. aleea coteste stanga in spatele terasei cu hamace si tarcului de antrenament pt role si bicilete. inauntru, un grup mare de pustani rad sprijiniti de-un perete inalt. langa mine, un tati joaca badminton cu fiul, mami joaca cu fiica. ei au palete bleo, ele au palete roz. aia mici is necajiti ca nu zboara fluturasul si-l lovesc cu draci. pleaca si mai prost.  e aglomerat si am acelasi sentiment pe care-l am cand sunt la metrou.

Too Afraid To Love You, parcul Herastrau – piesa merita o tigara. aprind. dau sa fac dreapta pe langa coloane si sa ies. buluc de lume, boxe mari si muzica. fac un 180 de grade si ma intorc pe o alee ocolita, spre iesirea care da direct in trecerea de pietoni. printre copaci se vad doi cai care pasc, unul gri marmorat si unul maro. alaturi, parcul de caini, plin cu pitbulli si boxeri care se joaca. un retriever incearca sa incalece un boxer, la care stapanul il trage de zgarda ca nu bre, nu e voie! o tipa complet absordita de piesa din casti tresare nervos cand trec pe langa ea. ii zambesc ca e ok si trec mai departe. la iesire, security people trancanesc intre ei. imi amintesc de un gand avut ieri si decid sa verific.

Pivot Voltron, piata Aviatorilor – da, asa e, Pivot Voltron e my beating heart. si un circuit de sange cald in vene. ma simt usurata ca am iesit din parc. in fata mea, un baiat pe role tine pasul cu un altul pe bicileta. o urma de roata pe piciorul drept, perfect desenata ca pentru medicul legist. stanga pe langa statia de autobuz, plina si aia. strada plina de copaci infloriti. ca de obicei cand ajung aici, ma gandesc la Asha, ma gandesc cum a durut-o si cum a trait. ma recucereste sentimentul de neputinta de atunci dar incerc sa rezist si ma readun la loc.

Ten Cent Pistol, soseaua Dorobanti – zambesc la piesa, nu mai fusesem atenta la versuri pana acum. nu e chiar prost zis daca ma gandesc bine, si eu tot un pistol de jucarie am la sold, bazooka nu e sigur. ma privesc in vitrina de la clinica oftalmologica si ezit doua secunde pana sa ma recunosc, in primul rand pentru ca merg foarte dreapta, mama ar fi mandra de mine ca merg asa frumos si civilizat pe strada. la semafor astept verde langa o doamna cu un catel negru superfrumos si jucaus. terasele pline cu ochelari de soare si veste de fas fara maneci. ocolesc un taxi si merg alaturi de un maidanez bejuliu, grasun si cu privire necajita.

Sinster Kid, soseaua Dorobanti – ca de obicei, merg pe partea stanga a strazii. incerc sa-mi dau seama de ce nu suport partea cealalta, dar nu gasesc motiv clar. poate e din cauza frontonului cladirii aleia mari care n-am stiut niciodata ce e, dar care ma intimideaza de fiecare data cand o vad. clasific in final gandul ca neimportant pentru asa un soare si incep sa analizez vitrinele. inchis, inchis, si aici iar inchis. observ o fundatura pe care n-o mai vazusem, cu casute si un copac aplecat peste gard de-atatea flori. imi fac plan sa intru intr-o dimineata in drum spre munca, nu-mi trebuie decat 10 minute s-o parcurg.

The Go Better, soseaua Dorobanti – cofetaria Pascucci nu mai exista se pare, cum de n-am remarcat pana azi? sigla neagra de sus e arsa de soare si se poate inca citi numele din contrastul ramas. in locul unde erau literele au ramas mici dreptunghiuri adezive. imi trece prin cap ca au luat si literele pentru ca le era ciuda ca a trebuit sa inchida localul, apoi ma gandesc ca sunt stupida, si ca le-au luat ca sunt zgarciti. realizez ca e un gand la fel de stupid si abandonez supozitiile.

I’m Not The One, soseaua Dorobanti – doua rochii urate si una grozava – scurta, mulata si fara bretele, portocalie cu roz palid. mi-ar placea macar s-o probez, ca sa atest cu ochii mei ca mi-ar sta bine. ma uit lung la florile din caldarusele din intersectie si-mi propun pentru a milioana oara sa-mi cumpar cand iau salariul. se lasa frigul dar refuz sa ma imbrac si traversez pe partea cu mai mult soare.

Unknown Brother, soseaua Stefan cel Mare – coada mare, depasesc in ritm incet 335-ul care asteapta la semafor. fac stanga si ma avant pe strada mea. vad in stanga o casuta veche lipita de o cladire noua inalta, in aceeasi maniera in care un puiut de gaina s-ar cuibari langa closca lui. strada, linistita si pustie. grabesc cu o unitate ritmul ca sa ma incalzesc. in fata casei mele, un tip si-o tipa zgribuliti se uita cu drag la 135ul care tocmai opreste in statie. din curtea mea se aude muzica populara, asadar nu intru inca.

Make Me Love You, strada Polona – la intersectia cu Dacia, doua pensionare. ma uit stupid la ciorapii celei din stanga, mult prea scurti pentru fusta pe care o poarta. ma gandesc de ce e asa necesar sa remarc chiar toate prostiile de pe lumea asta. si de ce trebuie sa ma gandesc ca remarc. si de ce trebuie sa gandesc ca ma gandesc. si de ce trebuie sa ma gandesc ca ma gandesc ca ma gandesc. fuck, iesi ca iar inebunesti cu spiralele astea tampite pe care ti le faci singura in cap! uite un magnoliu inflorit, gata, mergi pe el!

Think I’m In Love, bulevardul Dacia – nici o masina la semafor, trec pe rosu. pe strada doar doi oameni. intru in parc, mi-e deja super frig. nu e multa lume din fericire, iar banca mea preferata e libera. ma asez, imi pun hainuta si aprind o tigara. scot castile din urechi si inchid playerul.

(atmosfera jumi-juma lazy/energica. copii pe biciclete, un grup de liceeni care fac basca in capat, pe bancile din dreapta. o tanti intr-o geaca lunga de fas arunca o minge unui beagle. catelul fuge dupa ea, o miroase un pic si o lasa neinteresat acolo. in fuga spre mine vine un alt catel, flocos, alb cu pete negre. se intersecteaza bot in bot cu beagle-ul, care latra a lipsa de chef. o fetita striga ‘marta, marta, vino-napoi!’ ceea ce inseamna ca pe caine il cheama ca pe mine. ‘hai inapoi la mami’ si-l indeamna cu palma. ‘mai grasuno mai, tu ce faci?’ zice prietena ei si incep amandoua sa smotoceadca beagle-ul. asta moare de placere insa fetitele pleaca si o sterge inapoi la tanti, care ii cauta mingea uitata pe alee. o gaseste, o arunca iar, aceeasi poveste, nici nu se oboseste sa incerce s-o muste ca s-o aduca. trei baieti s-o fata incep sa se alerge in parc. la intoarcere, cel mai mic dintre ei tot repeta ‘ce pula mea’ pe un ton cat mai grav si ofuscat dar cumva tot nu-mi suna bine in urechi. gata, ma ridic)

Lazy Flies, strada Polona – zgribuleala. observ ca sub magnoliul care mi-a placut atat e plin de petale oxidate sau calcate in picioare. o doamna in fata mea se uita insa furata in sus si ii admira coroana. tresare din cauza mea care mergeam grabita. zambim amandoua (ea usurata si amuzata, eu ca e intr-adevar frumos magnoliul) si cotesc spre casuta. merg repede, ca sa-mi misc sangele in vene. palmele sunt bocna, le ascund in buzunare. prind verde. in curte tot muzica populara, lumea e la masa si se bucura toti ca stau iar acolo, mai ales mosulica. fetita cu care m-am imprietenit alearga in fata mea sa-mi deschida usa la casa, apoi ma asteapta sa urc scarile si imi face cu manuta. are doua codite cu moate si trening asortat.

eu zic c-au fost cam 7.

totul

din jurul meu fosneste. Foieste, susmega, bate vantul prin el si-l face sa sune. Azi-noapte pe la trei dimineata mi-a venit gandul asta, ca totul tipa. Nu-i imaginatia mea, chiar sunt convinsa ca ieri in timpul noptii mi se transmitea un mesaj, pentru ca am auzit foarte limpede in minte un urlet prelung. A inceput mai discret, ca un suierat, dupa care a devenit agasant pentru ca nu inceta, ca la final sa devina strigat. Copacii din fata geamului, peretii, salteaua, patura si muzica imi ziceau toate acelasi lucru. Nu ziceau, strigau – ‘Martha, tu-ti dai seama ca… (inserati text privat, la alegere)?’ Asa ca m-am cumintit si am ascultat iar azi dimineata nu-l mai aud insa tin minte. Andiamos in parc!

Sinaia

Afara ninge. Ninge ca-n povesti. Si eu ma simt bine.

Ninge da nu se depune. Lapovita cred ca se cheama.

Mi-e dor de camaruta mea. Ii bine.

Totul este bine.