Archive for April, 2009


am un creeeeer… de nu mai pot!

Last night… was not a good sleepy-dreamy night. Dupa o seara relaxanta with myself, dupa o masa placuta si un dusulean, dupa o pleata spalata si un sudoku detasat, in pijamaluta preferata de bolnav de spital, m-am bagat in patut, ca sa visez absolut toate grozaviile posibile! Locuiam intr-o casa cu inca 30 de tineri. Era ca un soi de fraternitate, ceva de genul, si imi amintesc ca ii vedeam cum trebaluie toti prin casa, fiecare inteligent si cu spirit de initiativa, incat mi-era foarte greu sa-mi dau seama care e de fapt liderul lor. Toti erau foarte, foarte activi. Pe unii aveam sentimentul ca ii recunosc, pe altii ii stiam doar din vedere (desi, teoretic, ii vedeam pentru prima data, ca doar era vis!), catorva le stiam chiar numele. Pe scurt, ca si cum as fi locuit acolo de vreo 2-3 saptamani si incepeam deja sa ma obisnuiesc cu toata lumea. La un moment dat, toti se pun sa manance. Aici, recunosc, fie chiar era haos, fie fiind noua nu cunosteam eu regulile casei, pentru ca s-a asezat fiecare cum poate la masa lunga. Unii copii prinsesera locuri, unele fete stateau in picioare in timp ce baieti vorbeau cu ele asezati si mancand, in fine, ce sa mai intelegi? Pe masa erau bucati mari de gratar, cu sos picurand de pe ele. Nici un fel de garnitura, nici o salata, doar carne de porc si de vita. Eu ma asezasem, pentru ca vazusem ca toti o fac, insa cand m-am uitat in stanga mea am vazut doi copii, un baietel si o fetita, care imi zambeau. N-aveau absolut nici o problema ca eu stau jos si manac iar ei s-ar putea sa nu mai prinda nimic daca se aseaza ultimii. In ciuda mirarii lor absolute, m-am ridicat si le-am cedat un loc. S-a asezat fetita. Nu intelegea deloc de ce m-am ridicat, si zambea in continuare. Imediat ce m-am ridicat, am vazut ca multi se ridicasera langa banca in picioare, pentru ca se auzea o muzica venind din camera de alaturi. Era un cor de baieti, si toti s-au imbulzit inspre usa sa-i vada. Era un cor de tineri preoti (habar n-am ce cautau in casa aia, o fi fost visul meu insa nu functiona dupa Martha-known-rules), care cantau atat de frumos… Nu mai auzisem piesa niciodata insa parca ar fi curs din mine, nu alta. Am ascultat cu totii imobili cantecul, timp in care, chiar daca era imbuleaza, nimeni n-a mai stiut de sine. Cand s-a terminat, fiecare a plecat incantat in treaba lui. Trecuse. Apoi totul a prins un iz de film de groaza pentru adolescenti, gen “the Beach”, in care micul paradis o ia razna complet. Simteam o tensiune puternica in aer si toti aveau fete infricosate. Incercau sa se controleze, insa se simtea pana si in aer ca ceva rau urmeaza sa se intample. Apoi au inceput sa dispara oameni din comunitate. La un moment dat, au aparut doi caini rosii, ca si cum ar fi fost jupuiti de blana, care fugeau extrem de repede si atacau oameni. Apoi, in gradina, peste kiosc, au aparut doua maimute care turbasera. Se agitau, innebunite, si incercau sa ne muste. Sareau si tipau ascutit, insa nu au trecut de gardul de lemn, pentru un motiv greu de inteles. La un moment dat, stateam in fata casei, si erau foarte multe femei din orasel langa mine, ca si cum ar fi iesit de la biserica. Erau imbracate un culori foarte tari si tipatoare, si aveau funde mari la gat sau palarii oribile in cap. Erau ca niste caricaturi. Aveau fete ingrijorate si vorbeau intre ele. Priveam la ele cum vorbesc. Apoi, nici eu nu stiu de ce, o intreb pe cea de langa mine ce parere are de toata nebunia asta, la care ea se intoarce ingrozita spre mine ca i-am vorbit si-mi zice ca ea asteapta autobuzul si ca nu vorbeste cu nimeni din casa aia de nebuni (adica unde locuiesc eu). Toate cucoanele se uita urat inspre mine, ca si cum ne invinuies pe noi pentru nenorocirile care se intampla. Fac ochii mari si ma dau in spate, n-am ce mai vorbi cu ele, e limpede. Cand ma intorc in casa, e goala. Am ramas foar eu. In usa, vad un baiat de la noi care vrea sa intre. Incearca sa vorbeasca normal insa are o sclipire ciudata in ochi, si-mi dau seama ca a fost muscat de o maimuta si ca a innebunit. Il incui pe diafara, insa parca nu simte nici durere nici frica, pentru ca incearca sa sparga geamul si zgreaptana usa cu unghiile. Incep sa caut in casa ceva cu care sa ma apar, si gasesc intr-un dulap un cutit de bucatarie. Il vad prin geam cum incearca sa intre si agit cutitul, ca sa il sperii. Nu am curajul sa il folosesc, e totusi un om in fata mea. Mi-l smulge din mana si raman neinarmata in fata lui. Cumva, reuseste sa intre si e in fata mea. E mai mare ca mine si imi dau seama ca e albastra treaba. In cursul luptei apuc cutitul de lama si reusesc sa i-l smulg. Simt cum ma taie si-mi privesc interiorul palmei, unde am acum o taietura. E rosie si lata, insa nu sangereaza si nici nu ma doare atat de tare pe cat m-as astepta. In schimb e acolo! pe mana mea! Insa nu am timp de gandire, pentru ca baiatul a gasit si el un cutit si sare iar la mine. Printr-o zvacnire venita nici eu nu stiu de unde din mine, ii infig cutitul in burta, si simt cum pielea si trupul lui opun rezistenta si trebuie sa ma fortez ca sa apas si mai tare ca sa intre pana la capat. Se zbate, insa o parte din el, partea umana, isi doreste sa moara. Acum se zbate, insa nu ma mai ataca. Ii tai beregata, Dumnezeu stie de unde putere. Acum s-a linistit de tot. Tremur ingrozita ca l-am omorat si dau sa plec, insa il aud vorbind cu sange in gura. Imi zice pe nume, Martha, si ma roaga sa il omor de tot. E ca si cum si-a revenit din turbare si acum e doar un om care nu moare mai repede si sufera si sufera. Ma roaga sa ii tai gatul de tot. Incep sa plang si termin ce am inceput. S-a sfarsit, sunt ultima ramasa in casa, arunc cutitul si ies pe usa afara.

Azi voi fi cam blue…

Advertisements

ce e mai usor: un kilogram de fier sau un kilogram de puf?

dar dintre un kilogram de puf si un kilogram de Martha?

baby, pentru mine tu ai fost dintotdeauna cea mai usoara!

Ua ua ua, greu-la-deal-la-vale! Astazi timpul parca are bolovani de picioare, nu mai vine odata ora 6! Hm… not very original topic, orice angajat pazitor-de-ceasuri-de-pe-perete-din-orice-firma-mica-sau-mare poa’ sa scrie treburile astea, indiferent de zi. Astazi insa chiar s-a tarait magaoaia!

E mai bine acuma, m-am mai linistit. Cum ii ziceam si Anutei zilele astea, daca unii nu pot sa te ierte, macar tu sa inveti sa traiesti cu tine insati. Asa ca here I come, habar n-am unde, insa VIN!

Un weekend greu, foarte greu…

M-am plimbat prin oras, mi-a intrat mirosul de Iasi in nari… In autobuz, prima oara dupa 5 ani de zile, am simtit ca m-as intoarce sa locuiesc in Iasi un an sau doi. M-a ars soarele moldovean, am mancat un biscuite pe o banca pe Lapusneanu, am fost la gradina la Anuta si am fost de zece ori mai zgomotoasa decat imi doream sa fiu. Uneori, pur si simplu vrei sa te topesti, ca apa, in pamant si sa cresti plantuta de acolo si sa nu te mai recunoasca nimeni.

I-am facut tatei prima injectie si a fost foarte trist… Speram sa nu ajung sa fac asta vreodata. Insa de acum nu mai exista intoarcere.

Confusion will be my epitaph.

it’s a proud day for all of us :)

n1152426212_30144198_602993

Astazi am fost busy little bee la foarte propriu. Insa a meritat din plin, pentru ca la Targul de Florii am cunoscut o gramada de oameni faini, am asasinat cate o clatita, am sarbatorit-o cu drag pe Ileana in familie si am vorbit despre CharityGift. Inainte sa lesin de somn, va las aceste doua poze, singurele pe care le am in clipa de fata. Maine sper sa fie recolta mai buna. Deasupra, Ileana cu al sau Adrian, Dana (o scumpete de voluntara si un suflet foarte cald) si yours truly. Dedesubt, albinuta sefa Teica, who we all love.

Ma dor toate cele, but I’d do it all over! Hey, whaddaya’ know, tomorrow I AM doing it all over! Ha ha ha!  THea va asteapta maine pe strada Jean-Louis Calderon nr 16. Numai bine si pe maine.

n1152426212_30144199_7788245

CharityGift la Targul de Florii

targ-de-floriiDragii mei,

regret ca nu am postat invitatia mai devreme. Va poftesc maine si poimaine la Targul de Florii de pe strada Jean-Louis Calderon, nr. 16, unde CharityGift.ro va fi prezent cu o gramada, un purcoi, o avalansa de produse. Tea si cu mine vom fi prezente la stand aproape tot weekendul. Iar daca nu suntem noi, veti intalni cu siguranta un voluntar ultra-sclavagit 😛 care sa va explice pe-ndele despre ce e vorba cu proiectelul nostru iubit. Veniti cu bani la voi si nu fiti zgarciobi, ca doar e pentru o cauza buna! Va mananc daca nu imi luati macar un breloc! Kidding…

Numai bine si ne vedem maine dragutilor.

THea