A asculta muzica e o ocupatie in sine. Nu pot repeta asta suficient de des. Nu trebuie sa faci mai nimic altceva cand asculti muzica. Fac greseala de a avea aproape mereu castile pe urechi in timp ce lucrez, ceea ce inseamna ca nici nu ma pot concentra suficient la ce scriu, nici nu ascult atenta piesa la care am dat play. Fie scriu si ignor ceea-ce-devine-un-zgomot-in-urechea-mea, fie ma zbantui potolit pe piesa, cat sa nu para ca nu imi merit salariul. Dar asta e un scenariu nefericit, micul meu compromis in tentativa de a nu irosi cele 4 ore de munca cu care sunt datoare zilnic.
Un scenariu mult mai bun este cand nu exista niciun fel de distractii: seara inainte de a adormi, sau in parc pe o banca. E adevarat ca ma las furata de cate un gand sau detaliu din peisaj, insa de cele mai multe ori asta nu ma tine mult si fara sa-mi dau seama, devin o mare ureche ciulita. Astazi de exemplu am bravat frigul timp de o ora in Ioanid. In afara de paznici eram singura in parc, si nici nu mi-am dat seama cand a intrat “Destroy Rock’n’Roll” a lui Mylo, piesa pe care credeam ca o stiu bine si pe care o consideram o “bucata buna”. Turns out ca piesa chiar are o idee, ba mai mult e o piesa cu simtul umorului, si pe masura ce avansam in ea m-am surprins zambind si ridicandu-ma in picioare de la agitatie, de parca descoperisem America. Ma intereseaza obiceiurile de ascultat ale pasionatilor, pentru ca uite eu am un anumit cadru specific pentru receptionat sunete, pe care daca nu-l ating nu garantez ca ma atasez neaparat de o piesa anume, oricat de geniala li s-ar parea celor din jurul meu. Deci investiti intr-o pereche buna de casti si investiti in timpul necesar parcurgerii sistematice a albumelor si pieselor care va plac.
In acelasi spirit, imi plac mult playerele care sunt doar playere. E misto ca ultimul iPod navigheaza pe net, stocheaza filme si suporta jocuri, dar astea sunt pentru mine functii secundare, pe care nu le astept de la un player. Astept sa se auda bine, sa fie usor de folosit/ navigat, sa tina bateria, din astea. A compromite functia lui primara cu multe alte functii auxiliare imi pare un moft si un ocol greu de justificat. In final, am tot ce vreau pe laptop si net, asa ca macar cand ascult muzica vreau sa pot face asta fara X sau Y chestii in ochi. Practic, toate functiile astea ajung sa se suprapuna cu toate celelalte functii pe care le indeplinesc deja celelalte gadgeturi pe care le detinem, asa ca ajungi sa detii un latop, un telefon mobil, un reader electronic, un empetreier si inca cine stie ce alte chestii care fac toate aceleasi lucruri, rezultat pe care sincer il consider destul de redundant si inzorzonat, plus ca dai banii de 4 ori pe aceleasi utilitati. Citisem undeva (din pacate nu mai gasesc articolul ca sa va dau si referinta) ca oamenii folosesc tehnologia disponibila la doar 10% din capacitatea sa. Asa ca da, e misto ca avem telefoane mobile si playere cu paispe mii de aplicatii, dar in final tot cateva dintre ele le vom folosi vreodata, marea majoritate fiind utilizate doar ocazional. Restul ramane hardcoristilor care vor sa fie conectati non-stop, un alt subiect pe care il va trata altcineva in alt articol.
Mi-ar placea super mult o fonoteca publica unde sa pot asculta viniluri sau CD-uri. Ca o cafenea, insa pentru loners pasionati de muzica, unde sa poti servi o ciocolata calda si sa beneficiezi de o statie calumea, care sa puna in valoare ce asculti. Cu perne pe jos, un ultimate chillout zone, in care sa se vorbeasca in soapta sau deloc exact ca la sala de lectura.
Pana investeste cineva in asta, lasati-va deoparte calculatoarele, aparatele foto si alergatul si adoptati banalul hobby de a asculta muzica.
marta cu th, sophia cu f 