Archive for February, 2010


“Abia la ivirea zorilor, cand strada pe care locuia incepu sa se anime, reusi sa motaie putin, fiind cuprins pentru cateva clipe de o placuta amorteala, de o unda de somn. In momentele acelea avu un vis:

Kamala tinea intr-o colivie de aur o pasare cantatoare mica si foarte rara. Despre aceasta pasare visa el. Si iata ce anume: pasarea aceasta, care de obicei canta in orele diminetii, amutise si acest lucru atragandu-i atentia, se apropie de colivie si privi inauntru, iar acolo vazu ca micuta pasare zacea moarta, teapana, pe jos. O scoase afara, cantarind-o o clipa in palma, apoi o arunca afara, in strada, si in acelasi moment se sperie ingrozitor, incepu sa-l doara inima, de parca, o data cu aceasta pasare moarta, aruncase si tot  ceea ce avusese mai pretios si mai bun in el.

Trezindu-se brusc din acest vis, se simti cuprins de o tristete adanca. […] Bantuit de ganduri negre, Siddhartha se duse intr-una din gradinile sale, incuie toate portile, se aseza sub un mango, simtind cum in inima i se cuibarea moartea si in piept, groaza, si astfel sezu acolo, simtind cum moare, cum se ofileste, cum i se apropie sfarsitul.”

Herman Hesse, Siddhartha

cele 5 realizari ale marthei la 25 de ani

1. parul mi-a revenit de cand m-am tuns acum 2 ani

2. imi am inca toate organele proprii

3. am invatat sa fac fata cu succes cacalicii de pisica

4. cu ajutorul sclavagitului din greu la birou, am scapat de insomnie

5. am imbratisat rozul, o culoare mult-prea-ignorata-si-asuprita de intelectualii wannabe ai generatiei mele

un lup alb-cenusiu

Noaptea de 16-17 februarie: am visat ca eram undeva la tara, la munte. Tot ce imi amintesc limpede este ca stateam pe o portiune cimentata, chiar in fata intrarii intr-o biserica, impreuna cu Alistarless. In jurul nostru, in cerc, erau tot felul de oameni, vanzoleala mare, era chiar un pic de panica in jur, ca si cum urma sa se intample ceva, sau se intampla deja. In fata noastra era un preot imbracat intr-o sutana veche cenusiu inchis. Din multime, de printre oameni, a iesit un lup alb-cenusiu, foarte frumos si mare. Venea inspre mine si se uita fix in ochii mei (avea ochi frumosi, de un galben-chihlimbar), dupa care a intrat in multime in partea opusa de unde venise. Ma panicasem in timp ce il vedeam cum vine spre mine, asa calm si sigur pe el, eram convinsa ca o sa ma muste, mai ales ca aproape ca m-a atins cu blana, atat de aproape a trecut de mine. Dupa insa, n-am simtit decat o imensa usurare.

That was it. Rise and shine.

25 de ani, day one

Vineri mi s-a intamplat o chestie misto. Zombifiata, mergeam spre intersectia Dacia & Eminescu cu Dorobanti, cu nici un gand anume in cap. Ochii mei se uitau atenti la gheata de pe jos, ca sa nu alunec, chit ca mintea mi-era complet in alta parte. Periculoasa cascadorie pentru strazile Bucurestiului, insa nu degeaba se numeste ca eram zombifiata, nu?

Anywhooz, mergeam eu acolo cu capul intre umeri, si trec pe langa mine 3 baieti, veseli si povestind de zor. Recunosc, n-am auzit/inteles mare lucru, atata tot am auzit: “Du-te ma-n pu….” (dupa care m-a vazut ca trec pe langa ei) “A, ma scuzati, domnisoara!” Moaaaaama, m-am simtit atat de bineeeee….

In rest,  concluziile saptamanii sunt:
– c’mon, imi place zapada, but this is ridiculous! have a break, bad weather!
– am multi oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc. we don’t talk as much, insa sunt acolo
– pe fetele mele (nenascute inca) le va chema Verona si Nadia. Daca ies baieti – vedem la fata locului
Pavilionul cancerosilor este o carte f o r m i d a b i l a si a trecut pe locul 1 in lista cartilor preferate, detronand Fructele maniei (grab a tissue, Steinbeck, sorry… )
get busy living, or get busy dying
– iubirea si indragosteala apar repede in orice relatie. cu respectul, e mai dificil
– majoritatea prajitorilor din comert sunt excesiv de dulci, si stii dinainte sa le mananci ce gust vor avea

… ma mai gandesc, de revenit asupra subiectului.

A, si mi-am inceput un blog nou, insa nu va zic inca adresa, astept sa vad daca ma descopera cineva on their own.