Archive for March, 2009


life’s little jokes

Marta cu th: cucu
Marta cu th: uuuuuuuuuu
Alistarless: oi, girl
Marta cu th: hola signor
Marta cu th: I am lost
Alistarless: how’s ma punk rock supa star doing?
Marta cu th: I am looking
Marta cu th: fur nice company
Marta cu th: am lonely
Marta cu th: do iu know this town good?
Alistarless: yes, i happen to know this city actually well
Alistarless: at least that’s what they say
Marta cu th: what can I call you, stranger?
Alistarless: but it’s dangerous at night
Alistarless: you can call me aziz
Alistarless: the son of a turkish merchant in the traian mahala
Marta cu th: ok aziz
Alistarless: i make good kebab, ya kno
Marta cu th: I am Fandosella, but for some reason they call me Mona
Alistarless: oh, but what do you sell, fandosella?
Marta cu th: sell? I do not know this word, sell
Marta cu th: teach me what it mean
Alistarless: well, it comes from the romanain fandare (s.f)
Alistarless: are you into aerobics?
Marta cu th: a little bit
Marta cu th: but I was never good enough for the big shows
Marta cu th: why, are you a producer?…
Alistarless: compose and producer
Alistarless: and film director
Alistarless: and a beggar on the street
Marta cu th: what?
Marta cu th: buy whai are yiu a beggar if you are a director?
Marta cu th: yiour country is weird
Marta cu th: I do not undestand

Alistarless: don’ all the directors beg?
Marta cu th: i have the impression that you are more phylosophical than me
Alistarless: yes yes i do that all the time while cutting my nails
Marta cu th: ooooo, what a coincidence
Marta cu th: I am just polishing my nails
Marta cu th: isn’t that just WEIRD

Alistarless: oh, so you’ re polish?
Marta cu th: no no, but my fingernails are
Alistarless: why don’t you deutschland your nails?
Marta cu th: oh no, deutschland was very bad for polish
Marta cu th: deutschland not good
Marta cu th: hitler not good for polish fingernails

Alistarless: heh
Alistarless: life’s little jokes
Alistarless: don’t you think hitler ever polished his nails?
Marta cu th: I think he polished the nails on the European coffin
Alistarless: oh, what a metaphor!

Advertisements

do you like bananas?

Ieri. Vineri. Vineri e o zi buna, inseamna ca maine e sambata si asta inseamna ca o sa pot dormi pana tarziu. Agale, ma indrept spre ChG. Fac 20 metri si-mi dau seama ca mi-am uitat ambele telefoane mobile pe pat. Pfff…. Cu o lipsa totala de chef, ma intorc sa le recuperez. Verific de inca 7 ori daca am mai uitat ceva, apoi ma indrept din nou spre poarta, de data asta olecutica morcovita pe mine ca-s zapacita. Hai sa trec si pe la magazin sa-mi iau cate una-alta. Intru, bla bla, buna ziua, bla bla, vreau aia si aia, bla bla, dati-mi si cinci banane va rog frumos, bla bla, poftim banii, bla bla, la revedere. Cumparaturile mi-au incaput numai bine in geanta de la laptop, insa bananele am decis sa le pastrez in mana, si asa nu am mult de mers. Pornesc voioasa pe strada, fac aproximativ douazeci pe pasi si-mi dau seama ca asa cum sunt, cu paltonasul, geanta de laptop si posetuta agale de umar, plus bananele blestemate in mana, sunt tinta perfecta pentru toate replicile imbecile de agatat pe strada posibile. Traversez strada, gandindu-ma mai mult decat ofticata cum un grup imaginar de baieti de cartier se uita la mine cum trec cu bananele in mana, isi dau coate si rad. Si urechile imaginatiei mele aud: “Hei fata, iti plac banalele?” Apoi rasete, amplificate de sistemul de sonorizare perfect din capul meu. Ma oftic in imaginatia mea ca nu am cerut o punga pt banane. Ma vad cum merg mai departe, dupa ce le-am strigat in cap sa-si vada de chelia lor. Apoi, dintr-o data, imi dau seama ca de fapt sunt un copil genial, dau un rewind instantaneu in capul meu pana la replica fatala:

– Hei fata, iti plac bananele? (ha ha ha, rase isterice, dupa cum mentionasem anterior)

– Da, zic victiorioasa in capul meu. Voua va place creierul?!?

Liniste totala. Din nou, Femeile in general si Martha in particular sunt deasupra. Astept laude, urale si buchete de flori aruncate la rampa.

an absolut dream

Alataieri noapte am visat ca merg pe bicicleta, era super placut si fain. Si asta ca asta, insa azi-noapte am avut un vis de moldoveanca get-beget (ce-i drept, o moldoveanca cu gusturi rafinate si plimbata prin lume, ha ha) : eram in fabrica de vodca a firmei Absolut, care era amplasata intr-un conac gen Ludovic IV. Camere tapitate cu catifea, broderii peste tot, fir de aur, tot tacamul. Eram un grup care faceam turul fabricii, imbracati cu totii in un soi de togi colorate si frumos brodate. Eu purtam una alba, simpla. Chestia era ca in timpul turului se desfasura un concurs, fiecare camera fiind ca un nou nivel al jocului. Regulile se schimbau cu fiecare noua incapere si de fiecare data trebuia sa te re-inscrii band un shot de vodca Absolut. M-am apropiat de tejgheaua minunata, am vazut-o pe Rucsi in dreapta mea cum tocmai bause si ea un shot si se strecura in rand intre doi turisti. Toga ei era elbastru electric cu broderii aurii si rosii si cum e ea frumoasa si roscatica, arata grozav. Am dat peste cap shotul si am simtit gustul de vodca pe limba, taios si tare. O sete nebuna m-a coplesit. Am intrat in sala, unde cu totii aveau in fata cate o cutie de bijuterii facuta din lemn sau metal. Cea din fata mea era din metal, cu broderii fin lucrate. Am deschis-o si inauntru era un vraf grasun de foi patrate mici si un creion. Ii vad pe toti cum noteaza pe foaie cartea lor preferata si apoi se indreapta spre o biblioteca enorma. Taskul era sa gaseasca cartea lor pe raft. Nu-mi amintesc ce titlul am scris pe foaie, insa in orice caz nu era cartea mea preferata din viata reala. Am mai baut un shot, am clipit si dintr-o data eram in parcarea de la magazinul Moldova din Iasi, noaptea. Ma duceam spre casa si ma ofticam ca e inchis la magazin, as fi vrut sa cumpar un cadou cuiva. Apoi a sunat ceasul si m-am trezit spre o noua zi de sclaveagala.

de citit cu voce TARE :) I dare you

autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist autostopistul autopsist

Acum cateva zile am primit un mail in care o fosta colega de an ruga ne ruga pe toti sa ii trimitem urmatoarele info despre noi: nume, prenume, nr telefon, adresa mail si job actual. Ii trebuia unei profe ca sa faca o evaluare a anului nostru. Cum tin taaare mult la fosta mea facultate, m-am conformat. Si cum sunt mandra de ce sunt, iata ca fac aceste info publice:

nume: Botezatu
prenume: Martha
telefon: 0745. xxx. xxx (ei nici chiar, numarul de telefon nu vi-l dau)
e-mail: sofiamartha [at] yahoo [dot] com
data nasterii: 07/02/1985
grupa sangvina: A+
culoarea ochilor: albastra
masuratori croitorie: 80 – 60 – 100
alergii: nu am
boli: in afara de raceli sezoniere, nimic memorabil
religie: crestin nepracticant
stare civila: necasatorita
stagiu militar: nu a fost cazul
job actual: asistenta Razvan Alistar, full time, salariu confidential

Sa se tot duca fjsc-ul cu neamul lui de-a dura pana nu ii mai vad!

.all to available service…

sunt: acuma da, peste 5 minute poate nu

as vrea: sa fiu si peste 5 min

pastrez: secrete de stat pe jos (jeez Louise, chiar am facut asa un banc prost?.!.?.!…)

mi-as fi dorit: ca Mick Jagger sa isi fi dorit sa fie eu

nu imi plac: anumite cuvinte. cum ar fi “twinkle”. I mean c’mon!

ma tem: de surcele, floricele, castraveti si picatele

aud ce spui, insa nu inteleg nimic… se aude doar bla-bla

imi pare rau, insa mama mi-a interzis sa vorbesc cu strainii

nu sunt: o statistica ordinara intr-un tabel fara suflet

dansez: doar la baluri si doar cu colonei in retragere si dizgratie, cat mai libidinosi posibil

cant: in timp ce dansez opera si pictez un eseu

niciodata: ce-i aia?

rar: ara

plang: doar daca ma rogi frumos, in genunchi

nu sunt intotdeauna: ba chiar sunt de fiecare data, Goddammit!!!

nu imi place de mine: cand joc pe o melodie proasta

sunt confuza: daca 5 oameni imi vorbesc in acelasi timp, despre subiecte diferite, intr-o casa cu 3 etaje vopsita in galben pal, timp de vara pana-n seara, pe ploaie torentiala, in timp ce unul e imbracat in gaina, altul bate o cratita cu o lingura de aur, al treilea face scamatorii pe bicicleta, altul vorbeste in spaniola iar ultimul nici macar nu stie cine sunt

ar trebui: sa scriu o carte despre distanta Pamant-Luna si diversele ei implicatii socio-politice, am zis bine

sunt: fastacioasa, emotiva si timida

as vrea: sa-mi pot inchide mintea ca pe un bec, macar din cand in cand

pastrez: doi ani, apoi arunc

mi-as fi dorit: e nefiresc sa ma gandesc la cum ar fi trebuit sa fie. cum a fost, a fost bine

nu imi plac: oamenii care se pretind altceva decat sunt

ma tem: de pesti si de cainii vagabonzi

aud: tipete noaptea inainte sa adorm, tipete dimineata cand ma trezesc

imi pare rau: cand ma cert cu cineva, chiar daca stiu ca am dreptate

nu sunt: ce ar vrea parintii mei sa fiu

dansez: cu pasiune, insa numai pe muzica care imi place

cant: prost si rar; rapai insa destul de bine 🙂

niciodata: am incetat sa folosesc cuvintul asta

rar: las lucrurile neterminate

plang: in somn

nu sunt intotdeauna: pe cat de rezervata as vrea sa fiu

nu imi place de mine: cand vorbesc in plus

sunt confuza: dimineata cand ma trezesc, big time

ar trebui: sa fac o calatorie

marea mea e-n mintea mea

Aseara iar am dormit tun. neintoarsa. bine. agitat. in suturi. cosmareste. Ei, recunosc, cosmaruri nu au fost aseara, in schimb m-a trezit sunetul ploii pe acoperisul de tabla, placut si reconfortant cand esti lucid, usor panicant si sinistru cand esti zabauca de somn intr-o camera intunecoasa. Ji zinguriga be deazubra. Enfin…

Am inceput sa vorbim despre delfini si balene si ai reusit sa bagi panica in mine cumva, pentru ca in timp ce vorbeai despre ele cum s-au intors in mediul acvatic acum milioane de ani, le-am vazut cum inoata, mari, cantand in adanc o melodie pe care doar ele si aparatura tehnica o aud. Si mi s-a facut frica si m-am facut mica ca o mata.

Mi-amintesc cand eram mica, maica-mea, profa de biologie, avea un atlas zoologic in care stateam cu nasul ore in sir. Imi placea la nebunie sa ma uit la animalutele alea. Faptul ca tineam un atlas in mana imi confirma ca sunt reale, EXISTA, iar notiunea de “atlas” imi sugera atat de oficial, atat de stiintifico-exact ca fiintele alea au fost catalogate incat mi-a fost foarte greu mai tarziu sa inteleg notiunea de “conflict stiintific”. Pentru mine, atlasul le rezolvase pe toate. Daca acolo scria ca omul a evoluat din maimuta, pai ASA E, ce va tot cacati pe voi?! Mda… Stiu… 🙂 In acelasi timp, nu era nici o creaturica in atlasul ala care sa aiba o fotografie, toate erau desenate. La nivelul ala, avand in vedere ca multe din ele erau puternic colorate sau deosebit de ciudate, cred ca le percepeam totusi ca inventii, ca visul frumos si nebun al unui artist biolog. Pe de o parte, era cea mai frumoasa carte de povesti cu balauri, pe cealalta parte, era atestata stiintific. Genul de contradictie care pe mine m-a urmarit toata viata.

Si din tot atlasul ala, cea mai fascinanta sectie mi se parea cea cu lumea subacvatica. Pagini si pagini de pesti si corali, unii mai ciudati si frumosi ca altii. Imi placea teribil sa ma uit la fiecare, sa le retin culoarea, forma, sa-mi imaginez dimensiunile in functie de sufrageria unde stateam in fund pe canapea citind. Pestele luna, calcanul, stiuca, nisetrul si intreaga lui familie ciudata, toti erau imagini familiare pentru mine. Chiar daca citeam ca rechinii pot ajunge pana la 8 m lungime si chiar daca imi dadeam seama ca asta e mai lung decat sufrageria mea, tot mi se pareau inofensivi, pentru ca in fata mea nu era decat o ilustratie de 5 cm. Si citeam eu ca au mai multe randuri de dinti samd, insa in carte erau cu gura inchisa, asa ca nu ma temeam.

Cu toate acestea, de-a lungul timpului s-a intamplat ceva ciudat. Ilustratiile au ramas cu mine, tin minte si acum paginile atlasului si locul exact unde pot gasi un peste sau altul. Partea ciudata e ca la un moment dat mi-am dat seama ca toti pestii din cartea mea inotau intr-o apa foarte inchisa la culoare, de-a dreptul sinistra. Pe atunci nu vedeam prea multe documentare la tv cu mari tropicale care sa ma faca sa imi calmez imaginatia. Insa apa aia a ramas cu mine, iar pestii au inceput sa prinda o aura amenintatoare. Am observat la pagina cu balene ca erau dispuse in imagine usurel mai distantat intre ele, ca si cum cel care le desenase a vrut sa sugereze ca sunt si ele mari si chiar daca e o poza, tot trebuie sa le dai spatiu sa inoate. Si atunci mi-am dat seama ca ele de fapt sunt al naibii de mari. Cred ca singura pagina unde apele aveau o nuanta ceva mai frumoasa era la delfinii de apa dulce, care inotau intr-un soi de verde galbui, ce-i drept ca si ala era cam namalos. Ai fi zis ca in toata apa aia tulbure, numai monstrii cu dinti sunt singura chestie reala, si ca pot aparea de oriunde, ca in jurul tau va fi un spatiu imens de apa in care tu nu poti inota insa ei se descurca minunat asa ca ce rost are sa incerci sa scapi, sa inoti in dreapta sau in stanga, cand esti pierdut inca de la inceput?

Nu am idee de ce au desenat pestii in asa un mediu intunecat. Adica, e adevarat ca lumina nu ajunge foarte adanc in apa, insa i-au facut sinistri. Noaptea, cand am cosmaruri cu marea, e mereu de culoarea apei din atlas, un bleumarin inchis si opac, prin care nu vezi nimic, dar in care stii ca pestii de 5 cm / 10 m ai imaginatiei mele inoata, cu dinti ascunsi in boturi inchise. Nu-i vad niciodata, insa stiu ca sunt acolo.

Da, stiu, acuma o sa-mi ziceti ca sunt eu copil ultra sensibil si ca nu am ce face sa ma gandesc asa. E drept si asta, nu zic  nu. Insa cred ca pe toti ne urmareste cate o frica din asta imbecila, izvorata din cate un nimic. Iar eu chiar am nevoie sa o dau la pace cu cosmarurile mele.

Hai sa ne jucam de-a joaca!

Am primit leapsa de la [i d i o t] si cum nu vreau sa atrag dupa mine ghinion pe 7.7 ani, iacata ma supun. Rezultatul… il judecati voi. Eu l-as descrie fie finkploydian, fie porcariososinistru, fie genialoetern, voi decideti.

lloyd-kropp-too-much-of-the-time2-copy

Asadar, pe cai! Concurentii sunt urmatorii: Teica, Alistarless, Petit Souris, Nini Nina si Liviu. Ah, da, regulamentul:

– Go to Wikipedia. Hit “random”. The first random Wikipedia article you get is the name of your band

– Go to Random quotations. The last four or five words of the very last quote of the page is the title of your first album.

– Go to Flickr and click on “explore the last seven days”. The third picture, no matter what it is, will be your album cover. Use Photoshop or similar to put it all together.

Bafta!

nu rata startul

treeeeei…

sp_a0151

doooooi…

sp_a0149unuuuuu…

sp_a0150

… COMANDATI !!!