“E aici. Am vazut langa picioarele batranei o tufa argintie de pelin amar (curtea Casei Vechi este si ea muzeu, a fost pastrata cu scrupulozitate in foma ei preistorica), pelinul intinsese o ramurica peste mana ei, batrana o mangaie – si pe genunchi are o dunga galbena de soare. Pentru o singura clipa: eu, soarele, batrana, pelinul, ochii aceia galbeni formam un tot, suntem puternic legati printr-un fel de vinisoare, iar prin ele curge un sange comun, superb si navalnic…

Mi-e rusine acum sa scriu despre toate lucrurile astea, dar am promis sa fiu sincer pana la capat in insemnarile mele. Asa ca uite ce-am facut: m-am aplecat si am sarutat gura ca o cicatrice, moale si parca acoperita cu muschi. Batrana s-a sters cu mana si a izbucnit in ras…”

Advertisements