Un om va poate spune foarte multe despre memoria lui, despre visele si superstitiile lui, despre indoielile, nostalgiile, regretele lui – dar va fi incapabil sa lege doua fraze coerente asupra unui lucru socotit esential sau de la sine inteles, bunaoara, de ce face cutare lucru, de ce vorbeste, de ce porneste in fiecare dimineata la munca; sau, de unde are siguranta ca un lucru este bun si altul rau, ca un lucru trebuie facut si un altul evitat sau ascuns.

[…]

Sunt in jurul nostru oameni care inteleg foarte multe lucruri, dar niciodata nu s-au intrebat: de ce traiesc?, de ce accepta criteriile etice ale intregii societati?, de ce fug de sinceritate?, de ce suporta zi de zi o existenta care ar putea fi altfel? Si totusi, asemenea “problematici” – si care pot fi trecute cu vederea fara multa paguba – ci ar trebui sa creasca din insusi rolul constiintei, ar trebui sa doara cumplit ceas de ceas atat timp cat raman nedezlegate. Au ceva urgent si decisiv in formularea lor. Totusi, desi se presupun inapoia oricarui fapt “clar” si “simplu” al vietii noastre de toate zilele, ele raman mereu uitate, mereu nedezlegate; iar oamenii cred ca le-au rezolvat demult, atunci cand s-au convins, de pilda, ca pamantul e rotund, ca nu exista Dumnezeu, ca omul se trage din primate etc.

Mircea Eliade, octombrie 1934

Advertisements