Experienta devastatoare a descoperirii ca, in ciuda dorintelor noastre, Hamlet, Robert Jordan si printul Andrei mor – ca lucrurile se intampla intr-un anumit fel, si asta pentru eternitate, indiferent de ce ne-am dori ori ce sperante ne-am face pe durata lecturii – ne face sa ne cutremuram simtind atingerea rece a Destinului. Ne dam seama ca nu putem sti daca Ahab va captura Balena Alba. Adevarata lectie din Moby Dick este ca Balena urmeaza ce drum vrea. Natura convingatoare a marilor tragedii isi are sorgintea in faptul ca eroii lor, in loc sa isi evite crudul destin, se arunca in abis – unul creat de ei insisi – pentru ca nu au nici cea mai vaga idee despre ce ii asteapta; iar noi, cei care vedem clar incotro se indreapta orbeste, nu avem nici o putere sa ii oprim. Avem acces cognitiv la lumea lui Oedip si stim tot ce e de stiut despre el si Iocasta – dar ei, desi traiesc intr-o lume care depinde parazitar de a noastra, nu stiu nimic despre noi.

[…]

Dar, atunci cand vom ajunge sa le intelegem cu adevarat menirea, vom incepe sa banuim ca si noi, in calitate de cetateni ai lumii de-aici-si-acum, ne aflam frecvent fata in fata cu destinul nostru, pur si simplu deoarece concepem lumea in acelasi mod in care personajele de fictiune isi concep propria lume. Fictiunea sugereaza ca e posibil ca viziunea noastra asupra lumii sa fie tot atat de imperfecta ca si viziunea pe care personajele de fictiune o au asupra lumii in care traiesc.

Advertisements