cateodata te bagi in pat si dupa 10 minute de tinut cu incapatanare ochii inchisi realizezi ca n-o sa adormi prea curand. iti amintesti ca si ieri ai visat urat, intreaga saptamana ai visat urat de fapt, apoi te intorci pe partea cealalta, scotocesti dupa mobil, bagi castile in urechi si lasi radio-ul sa te preia; aprinzi o tigara, o fumezi cu ochii-n tavan cu gandurile in tacere si privesti cum pentru cele doua secunde cat tragi in piept, intreaga camera se lumineaza palid de la scrumul tau incins; e greu sa nimeresti scrumiera pe intuneric, o data din trei dai pe langa; intinzi o mana in sus, raschiri degetele, fredonezi piesa din casti, te simti si nu te simti bine, te simti si nu te simti singura, incerci sa decizi care din ele e ok si daca e vreuna gresita; filosofie de buzunar, decizi ca nu exista ‘corect’ sau ‘gresit’, stii ca poti argumenta totusi ambele variante la fel de bine, incepi sa contraargumentezi in cap ca sa mai despici un fir in patru, iti blestemi firea prea mult inclinata spre ramificat si prea putin spre decizii; un flutur de noapte ocoleste cumva perdeaua si patrunde in camera, si-l auzi cum se izbeste de pereti incercand sa iasa; un flutur in camera, noaptea, e extrem de real, dar totusi tu te gandesti la modul general ca aia-i viata, fluturele asta care da ca prostul de pereti, confuz, si evident ca decizi ca esti prea cinica si ca nu-i sanatos, marthuta trebuie sa te relaxezi mama; habar n-ai ce sa faci cu mainile, asa ca le asezi una pe piept si una pe sold, o pozitie de taranca-n drum care te implineste; nu ti-e frica, stii ca nu e panica ce simti, dar e ceva ce nu te lasa sa respiri si te uiti la geamul deschis gandindu-te ca de ce nu e suficient aer in camera; fiecare are nevoie de cate cineva alaturi, e greu sa fii unul pentru tine, e mai usor sa fii unul pentru toti, mai ales daca ar fi si toti pentru unul – unul fiind tu – dar nu e asa; ziduri, frici, limite, oamenii-s niste tantalai obsedati de sine, lumea e prea mare si frumoasa ca sa irosim atata energie si timp aparand niste guguloaie de suflet; tin si eu la guguloiul meu de suflet, tocmai de aia vreau sa-l las liber fara zgarda; bem un vin, scriem un blog, ardem un cui, mai bagam o piesa, hai la joc mandruta mea uiuiuiuiuiuiuuuuuu!

Corolar – nu-mi doresc sa nu mai gandesc atata, nici sa simt mai putin, dar mi-as dori in schimb sa pot pur si simplu adormi in clipa in care pun capul pe perna

Advertisements