din jurul meu fosneste. Foieste, susmega, bate vantul prin el si-l face sa sune. Azi-noapte pe la trei dimineata mi-a venit gandul asta, ca totul tipa. Nu-i imaginatia mea, chiar sunt convinsa ca ieri in timpul noptii mi se transmitea un mesaj, pentru ca am auzit foarte limpede in minte un urlet prelung. A inceput mai discret, ca un suierat, dupa care a devenit agasant pentru ca nu inceta, ca la final sa devina strigat. Copacii din fata geamului, peretii, salteaua, patura si muzica imi ziceau toate acelasi lucru. Nu ziceau, strigau – ‘Martha, tu-ti dai seama ca… (inserati text privat, la alegere)?’ Asa ca m-am cumintit si am ascultat iar azi dimineata nu-l mai aud insa tin minte. Andiamos in parc!

Advertisements