Tun. Si visez. Ia sa va povestesc eu pe ultimul.

Eram cu Tudor si cu Stefan, tocmai ce coboraseram dintr-un avion. Eram intr-o curte interioara, intr-un oras mic, cu bagajele dupa noi. Le-am lasat intr-o bodeguta de pe-acolo si vorbeam intre noi. Si Tudor s-a certat cu patronii crasmelor, sau ceva de genul. Intrase sa-si ia tigari si a iesit bodoganind. A trecut pe langa mine, cu un grasanete care venea dupa el, injurand. M-am pus fix in calea grasanetelui si am avut doua ganduri – 1. trebuie sa-l apar pe Tudor si 2. trebuie sa am curaj. Curajul a venit el de undeva, pentru ca am privit bazdagania  fix in ochi, indreptandu-ma din spate. Am simtit cum ma ia un val si am grait: “Tu unde crezi ca te duci?…” la care grasanetele manelist a inceput sa dea inapoi (mda, stiu, insa era vis). Baietii au luat bagajele si au zis “gata, plecam” asa ca iata-ma taraindu-mi trollerul dupa mine. Aia veneau dupa noi. Au inceput sa se bata doi cate doi, Tudor cu unul si Stefan – care ne tinea partea – cu altul. Nu va imaginati cotonogeala. A decurs asa: Tudor avea in mana un indicator rutier (yes, cu stalp cu tot!), adversarul lui la fel. Stefan nu mai tin minte cu ce se batea. Ei, si isi incrucisau indicatoarele ca pe niste sabii o data-de doua ori, dupa care se opreau si frate-meu zicea ca la fotbal  “hai sa ne mutam mai la stanga, pe aici trec masini”. S-au mutat, dupa care aud “aaaau, m-ai lovit peste mana!” si s-au oprit cu totul.  (?!?!?!). Asa ca ne-am luat bagajele si am plecat. Ne-am urcat intr-un trenulet care ducea spre aeroport, insa era unul din ala mic, ca pentru copii in parcurile de distractii de pe vremuri. Mergeam noi ciuf-ciuf cu ala si am inceput sa traversam un lac, foarte frumos. Cand ne-am apropiat de mal, sina a intrat nitel sub apa (deci si trenuletul) si am putut pasi direct pe uscat. Ne-am coborat bagajele si ne-am grabit inapoi spre aeroport. And that was kinda’ it. Deci dorm bine.

Advertisements