Tare mi-ar mai placea sa inceapa o ploaie buna acuma. Una cu tropot de stropi plini pe un acoperis de tabla, sa curete strada si sa miroasa a curat si umed dupa. Dar nu, nu vrea sa ploua, mai asteptam pana intram calumea in primavara. Plus ca aici de la etajul opt, n-o sa aud nimic nici dac-ar veni un torent. Ma multumesc asadar cu sunetul apei in tevi, clipocind usor in caloriferul de langa mine. buf!
Am vazut ‘Stranger than Paradise’ si iata ca nu pot sa adorm, ma tot gandesc. Il revad in cap si simt un val de feelgood, pentru ca evident urcatul in masina intr-o directie oarecare suna bine oricand. Mai ales la ore tarzii ca acum. Dar nu numai de asta mi-a placut. Tipa a fost liantul pt mine. Cel putin primele 40 de minute, pana sa plece la matusa-sa. O femeie misto, atragatoare cum inteleg si eu ca trebuie sa fim, pe sleau si chill.
Ma gandesc acuma la what’s so damn attractive la a fi de neurnit. Pare a fi ideea tuturor de putere aka stabilitate. Eu am impresia ca e mai degraba vorba de o confuzie. Nu cred in teatrul cu nepasarea cum nu cred in nepasare insasi. Nici sa arat ca sunt sensibila nu ma grabesc, dar nici n-o ascund. E si aia o parte din mine, si oricum fluctueaza de la mic la mare in functie de… deee… habar n-am in functie de ce, dar in functie de ceva. Hai sa-i zicem ‘vreme’.
Azi am vazut o hidosenie de camera pt inchiriat, nici macar dus n-avea. Casa era frumoasa, sau cel putin fusese inainte de a se crapa, scoroji, invechi si proto-darama. Am sters-o repede oricum, e mare Bucurestiul.
Rewind un pic apropos de femei. Ma gandeam azi ca de fapt a fi femeie nu este un fapt absolut, pur si definitiv. Uite, elefatul e doar elefant. Nu penduleaza intre a fi mamifer, erbivor, parchiderm sau vertebrat. Nu, e elefant, adica suma acestora la un loc, e concomitent fiecare dintre ele, fara sa fie nevoie sa-si puna vreodata probleme de indentitate sau apartenenta. Iar eu la fel, sunt concomitent femeie, copilita, pustoaica, mama tanara si cred ca am si ceva de bunicuta in mine cateodata. Mai mult, tot urmarindu-mi visele si comportamentul, pot zice ca am zile in care sunt barbata. Textul asta il scrie de exemplu maimutica din mine, pentru ca femeia nu l-ar fi publicat in veci. Dar e ok, e o colaborare – asta pentru femeia din mine opteaza sa  se exprime altfel decat prin cuvinte, iar maimutica stie, culmea, sa scrie. Eul-femeie a decis sa se exprime cu buricele degetelor, senz-u/ori-al. Recitindu-mi titlul, pot sa-mi dau seama de exemplu ca intentia de a scrie a venit de fapt de la ea, chiar daca un alt personaj a transpus in final gandurile in cuvinte.
Iar eu – spre deosebire de elefant – imi pot permite luxul de a pendula. Ceea ce e ok si fain, si-mi place, imi permite un soi de joaca. Daca ar fi sa transpun intr-o imagine, as vedea o scena circulara, iar personajele mele formeaza un cerc. Pe rand, cate unul paseste in centru si exista. E un sistem care functioneaza frumos, in afara situatiilor ocazionale cand un personaj vorbeste in locul altuia – bunicuta in locul pustoaicei, copilita in locul femeii. Important e sa stii in secunda doi cine a vorbit si daca te-a reprezentat. In rest, go with it.
Deci ma gandesc eu, suntem o suma de cineva-uri. Ce-mi place cel mai mult la situatia asta e ca e fluida, in mai toate sensurile. E fluida si elastica ca sufletelul meu. Pot sa zic sufletel, e voie?

Advertisements