Am visat o gagalice. Blonduta, carliontata, slaba ca un tar insa cu burtica. Chitaia si se juca cu o mingiuta rosie de cauciuc. Purta un tricouas dungat alb cu negru si pantalonsi scurti bleomarin. Apoi s-a julit la picior si a inceput sa planga. Si atunci l-am recunoscut, era fratele meu Tudor, cand avea 4 sau 5 ani. Nu stiu cum de pot sa tin minte asa ceva, n-aveam mai mult de un an pe vremea aia. Insa plansul era al lui, si imi rupea inima. Nu era alintat sau matait, plangea doar ca il doare. Apoi am auzit vocea mamei, cum il linisteste. Insa pe ea n-o vedeam. O simteam mai mult ca o prezenta care il inconjura, si care il tinea in brate chiar daca eu n-o vedeam. Ii spunea ca il iubeste, pui mic, si ca o sa fie bine, si ca nu trebuie sa se sperie din nimic. A plans el un pic si s-a linistit. Odata cu el, si eu. Avem acasa la Iasi o poza cu el in care arata exact ca-n visul meu.

Advertisements