M-am prefacut ca am visat o casa, o casa cu multe, multe, multe camere. Atat de multe, si atat de intortocheate, incat nici nu mai avea rost sa incerci sa tii minte pe unde ai venit cand ai pornit din sufragerie spre baie. Am vazut usi bleo, albe, rosii, maro; apoi usi inchise, sigilate cu lacat si prafuite, sau deschise larg, sau chiar intredeschise; de lemn, de metal, de blana, de cuie, de catifea. Si ma plimbam si exploram, si stiam ca e enorma si ca-mi va lua jumatate de viata s-o descopar pe toata, si cealalta jumatate ca s-o invat. Vorba vine. Pentru ca fiecare camera era mobila, fiecare culoare si textura se schimba mereu. Iar daca stii ca holul e usa bej de lemn cu fereastra, descoperi apoi ca de fapt usa aia duce in camara. Deci de fapt n-ai cum s-o inveti, poti cel mult ajunge sa ii anticipezi tiparul de schimbare. Desi nici pentru asta nu garantez, ar fi o prostie. De casa asta nu te saturi. E casa ta, tu esti stapana acolo, si poti planta flori la usa din fata sau poti privi cum ia foc cand arunci chibritul spre ea. Mi-am propus sa o explorez in voie, pentru ca ma fascineaza si atrage. Pentru ca mult prea des visez cocioabe cu 5 usi deschise. Pentru ca cerdacul trebuie revopsit, si pentru ca in sufragerie sunt 3 perdele la geam. Si eu trebuie sa aflu de ce e asa cum e, solida si fragila in acelasi timp, si daca e bine, si daca trebuie sa bat vreun cui undeva si ce perete trebuie sa daram si ce la care usi sa-mi fac cheie si la care trebuie sa aduc direct toporul. Pentru ca e o casa frumoasa, mandra si trainica, iar eu umblu de obicei cu ac si ata la mine.

Advertisements