Jaluzelele sunt trase doar un pic, cat sa am suficienta lumina ca sa scriu. Aeroterma bazaie in colt, acoperind-o pe Fiona, care zice bine si frumos ce zice ea acolo, si ma transporta intr-o alta lume. Aud hartia tigarii cum arde cu un fosnet cand trag, un sunet care mi-a placut dintotdeauna. Se stinge iar, pentru ca foita e proasta, si mi-am promis ca nu-mi mai iau din asta, insa n-aveau OCB ultima data cand am fost la magazin. Pe strada trece o masina, opreste la stop, si desi nu e nimeni nici la dreapta nici la stanga, inainteaza cu viteza minima si precautie suprema. Ma intorc la mailul de care trag de o ora si incerc sa traduc mai departe, desi mintea imi zboara cuminte spre alte zari. Ma gandesc la curaj si ce inseamna, apoi la constrangeri. Ma gandesc la ai mei, oare ce fac acum, mama cred ca si-a facut un ceai si se uita la filmul cu Anthony Quinn. L-am pus si eu la descarcat, ca sa discut cu ei maine despre el. Tata l-a vazut deja, insa demult tare, cand era tanar. Imi amintesc subit de rochita mea roz de catifea, si incerc sa-mi amintesc unde am lasat-o, la Iasi sau in cutiile de la Andrei. Imi vine sa spun “fuck you Facebook for not helping at all”, insa nu-ar fi corect, stiu bine. Nu mai tin minte daca am visat azi noapte ceva, oare eram iar la Roman? Ma uit la abtibildul cu flori si pasari de pe dulap, care ar merge perfect cu posterul meu cu Japonia. Ala sigur e la Andrei, tin bine minte cand l-am impachetat. In final nici nu conteaza daca se asorteaza sau nu, nu-mi trebuie decat o camera calda si un pat, ce am port cu mine. Laptele l-am baut tot. Ar trebui sa beau apa, insa nu prea am chef, asa ca ma abtin sa mai rulez o tigara si mai tastez. E cineva pe balcon, intinde rufe. Aerul e rece si placut, cum era pe vremuri si la noi. Gandurile ma duc apoi la Belgia, si imi imaginez un mal pietruit, friguros si numai bun de plimbat, cu case mici pe margine. E greu sa-ti pese dintr-o data, cand atatia ani de zile nu ti-a pasat deloc. Mai mult, nici cand ti se zicea sa-ti pese, tot nu-ti pasa. Iar acum ai ajuns sa-ti pese ca n-ai de ales, te simti incoltit si trebuie sa-ti pese. Pop!, one Facebook notification. Raspund apoi revin la ale mele. Cele 6 taburi cu joburi ma asteapta cuminti, reposandu-mi tacit intarzierea. N-am fost niciodata disciplinata, ce sa-i faci… Si lenesa pe deasupra, si tare-mi mai place sa aman pe ultima clipa… Insa ce sa-i faci, numai cand citesc tampeniile alea de requirements ma ia un somn vecin cu coma si-mi vine sa fac pe hipioata. Obiectele din camera imi transmit micile lor mesaje: sticla imi zice “bea-ma”, cutia cu servetele “umple-ma ca m-am golit”, aeroterma “inchide-ma ca e suficient de cald in camera”. Din sertarul inchis aud punga de hartie pitita in tocul de ochelari cum imi zice cu un glascior infundat “fumeaza-ma, o sa amplific totul”. Dar nu azi, azi am treaba si nici n-am chef de pungute de hartie, poate maine, sau poimaine, lasam pe altadata. Publish immediately imi zice WordPress, ceea ce mi se pare bascalios, unde-i urgenta ma gandesc. Ma mai gandesc ca totul trebuie canalizat spre ceva, si energiile, si frumusetea si visele si tot. Cred ca lumea nu mai stie sa se bucure de varsta pe care o are, si toti tanjesc dupa alte vremuri, din trecut sau din viitor, de cand erau mici sau cand se vor face mari – whatever that means now. Si-mi surade asa un gand ca lumea asta nu e deloc un loc rau si naspa, si ca trebuie doar sa lucram cu ce avem, ceea ce e un gand hipiot bine de tot si overlyromantic, insa se pare ca sunt just another utopic optimist si cu asta basta. Acum ma vad pe terasa de la Motoare, la o masuta cu spatele spre intrare, ruland o tigarusa si pigulind dintr-un lichid, asteptand. O fata are turban dintr-o esarfa neagra, si-i sta bine, cateva suvite ii cad pe frunte si pe langa urechi. Ma uit la ea multa vreme, e frumoasa si placuta de urmarit, iar mie mi-au placut dintotdeauna fetele frumoase, si-mi place sa le zic cat sunt de frumoase si sa vad cum reactioneaza cand le zic asta. La doua mese departare, un grup rade si bate cu mainile in masa. Pe banci, ceva mai incolo, un pusti s-a ridicat in picioare sa-i povesteasca mai bine gagica-sii ceva. Nu cred ca au mai mult de 16 ani amandoi. Nu e lume multa, insa e colorat. Ma uit la ceas, intarzie persoana asteptata. Nu e soare, insa am ochelarii pe ochi, ca sa ma ascund nitel cat ii spionez pe ceilalti. As face o tabla right about now. As bea o tequila, as citi un roman SF. Imi imaginez ca vin de undeva de la o sezatoare de cusut ii si covoare. As critica ceva cu sete, iar pentru asta am material suficient. O sa ma revolt, nu enervez, ci revolt, si o sa dau afara ce am de zis. La apus, o sa fiu tot pe Motoare. Hartia tigarii fosneste iar in cursul arderii. Aeroterma tace. Fiona era pe repeat, si cum n-aveam decat 3 albume, a luat-o de la capat. In rest e o liniste placuta in camera mea, si de aud doar tastele clantanind. Ma gandesc la Stefan, la cum n-am mai apucat sa fac pozele alea cu el, si mi le incadrez eu in cap si ma gandesc ce fain am arata unul langa altul in sacourile noastre identice, diferiti in rest. Si incerc sa-mi explic ce inseamna de fapt distanta asta dintre oameni, si cat de gresit estimeaza oamenii metrii sau kilometrii dintre ei, chiar si intre frati si parinti si prieteni si iubiti. M-am gandit mult zilele astea la ce inseamna sa fii puternic, and this is my conclusion:

 

 

Advertisements