Eram in Iasi, chiar in intersectia de langa blocul meu, din fata la Moldova. Vedeam linia de tramvai care duce spre Podul Ros. Insa in statie nu erau oameni. Era in schimb un tarc cu cai de culoarea cafelei, frumosi si agitati. M-am apropiat. Erau minunati, si am intins mana spre ei ca sa incerc sa ii mangai pe coama. Si incercau sa ma muste. Si mi s-a facut teama. Insa mana tot o tineam intinsa spre ei. Si dadeam usor cu mana pe blanita lor scurta, si ei tot miscau din capete, si-mi era teama tare, insa tot ii mangaiam.

Altadata saptamana asta, eram la casa bunicilor mei din Roman. Era multa lume in fata, pe prispa. Stateau pe treptele de ciment ale casei, incalzindu-se la soare, si beau sprit din niste pahare cilindrice foarte inalte, pline de amprente albe. Eu eram in casa, in dormitor cu bunica si incercam sa ii spun ceva. Dar orice ii spuneam, ea se facea ca nu ma aude si intorcea capul. Si incercam sa fac ceva, sa cad, sa rad, sa ajut, insa ea tot nu se uita la mine. E prima data in zece ani cand o visez pe bunica mea bine. Bine = adica nu rau. Mai bine nu intru in detalii.

Si am mai avut un vis interesant, prin care am intuit fara sa vreau secretul cuiva, un secret foarte frumos.

Advertisements