Cand iti este cineva prieten?
Cand are puterea sa te ierte daca gresesti.

In situatia data, nu imi ramane decat sa vorbesc despre cum e viata in Cipru.

Nu prea vad rostul sa zic ca e neiertator de cald uneori, ca autobuzele au cel mai prost program pe care l-am intalnit vreodata, ca strazile sunt pustii in afara de cativa negri rataciti (cu niste mutre amarate de mai-mai), ca mancarea e super gustoasa iar portiile gigantice.

Noh, prefer sa ma gandesc la un camp arid, uscat, populat de cate un maslin rezistent. Bolovani, praf, scaieti si mult, mult, muuult soare, de zici ca n-a trecut nimeni pe-acolo vreodata. Asa arata aici, autostrada trece direct prin cate un pustiu. Marea e limpede, curata, fara nici o umbra de peste, iar pe plaja nisipul e intarit si presarat cu pietricele negre vulcanice. Din 10 in 10 metri vezi cate un pescar care isi pazeste rabdator undita si care boscorodeste in gand turistii care zvarla cu pietre in apa (adica eu!).

Mie nu-mi prea plac generalizarile, adica ma feresc sa zic oamenii sunt asa, femeile sunt asa, iesenii sunt asa. Dom’le, suntem toti cum suntem, asta e, fiecare intra la mai multe categorii si n-are rost sa faci pe desteptul, ca de esentializat sau epuizat subiectul n-ai cum. Si aici oamenii sunt cum sunt, proportiile difera fata de alte tari in care am fost.

Prefer asadar sa vorbesc despre atomosfera din pauza, decat despre tipologii. In fata Mall-ului sunt doua bancute. Pe fiecare dintre ele incap fie 3 persoane care stau comod, fie 5 care stau asa si asa. De obicei gasesti cate o fata care fumeaza deja pe bancuta cand iesi, desi mi s-a intamplat sa stau si o ora si sa nu ma fi sincronizat cu nimeni. Ei si incepe bascalia, trancaneala, barfeala, chicoteala, imparteala de biscuiti, suspinurile dupa casa, boscoroditul clientilor si tot ceea ce ne face pe noi sa fim fiinte sociale. Din 15 in 15 minute, apare cate un baiat indian, absolut amarat si trist, care matura intr-un faras cu coada lunga scrumul si filtrele fetelor. Mie mi-e tare mila de ei, pt ca stiu ca sunt cei mai prost platiti oameni din Cipru, asa ca imi arunc mucul de tigara la gunoi de fiecare data, chit ca de scrumat, tot pe jos trebuie sa scrumez.

La 8 dimineata parcarea la Mall e goala, la 8 jumate contine poate 20 de masini, la 9 este plina ochi. Ma mai amuz nitel privindu-i cum se cearta pt locurile de parcare din fata intrarii, sau cum isi tureaza motoarele la plecare, as if… In timpul asta imi mananc sandvisul si incerc sa nu ma compar vizual cu afisul la filmul Eat, Pray, Love, cu care stiu foarte bine ca seman perfect. Nunu, voi incerca sa-mi scot tripul asta din cap. Am ascultat deja toate piesele din player, asa ca ii mai dau shuffle inca o data si o iau de la capat.

Incerc sa ma transpun in trecut, imi amintesc de casuta mea din Polona si ce frumos trecea lumina prin perdeaua mea turcoaz in diminetile lenevicioase de weekend, cum m-am batut cu apa in sauna din Turcia, cat de albastra era apa Gibraltarului, cum pisica mea da cu labuta in cada sa miste apa, cum am descoperit cate o casa extraordinara in Bucuresti, ce frumos e sa te plimbi pe bicicleta. Ma gandesc la oamenii la care tin si le transmit numai iubire si lumina si sper sa ne revedem intr-o zi la o cana de cacao.

Urmeaza sa revin asupra subiectului.

 

 

Advertisements