Se facea ca ma aflam in mijlocul unui rau foarte lat, inghetat. Stiam ca sunt in Olanda, recunoscusem casele inguste, cochete si frumos colorate de pe maluri. De jur imprejurul meu, gheata, zapada si multi batrani care se plimbau. Paseam cu totii fara frica pe gheata, infofoliti bine. Ursi polari imaculati se plimbau si ei printre noi, nestingheriti. Doar cate unul, din cand in cand, se apropia de cate un cuplu de mosnegei si clantanea din dinti catre geaca lor de fas. Ii vedeam coltii ranjingu-se ca-n desene animate, un sirag perfect desenat care incerca sa apuce un brat. Nu reusea sa agate nimic si pleca mai departe, dezamagit sau nu. Mosnegeii, perfect calmi, se dadeau mai la stanga sau la dreapta sa treaca ursul, si-si continuau plimbarea.
Apoi dintr-o data ma pomenesc singura. Apa e gri si pare rece, gheata s-a topit de la pasii plimbarilor. Mi se face frica, nu mai vreau. Imi cantaresc optiunile. Pot sa raman pe loc. Nu, exclus. As putea s-o iau spre mal. Cum: dinspre mine pleaca un ponton ingust de lemn. E intortocheat, insa duce spre mal, ii vad capatul de unde stau. Ce mai vad insa e ca nu ajunge complet pana la mal, ci se opreste cu doi metri inainte. Va trebui sa sar. Ori eu n-am curaj nici macar sa ajung acolo, singura fiind in mijlocul raului. Imi fac curaj. Merg repede, ca sa nu am timp sa ezit, si-mi interzic sa ma opresc. Ma straduiesc din greu sa nu aleg, ca sa nu se darame pontonul. In timp ce sar spre mal, simt pura usurare.
Acum ma plimb printre case. Una e deosebit de frumoasa, cu o gradina mica si inflorata. Bat la usa, astept. Imi deschide o femeie de vreo 45 de ani, cam neingrijita si ii zic ca am venit in legatura cu camera pe care o are de inchiriat. Pare trezita din somn, insa interesata de ce-i zic. Ma coboara la subsol, intr-un soi de sufragerie mobilata batranesc, cu doua paturi. Imi zice ca intr-unul o sa dorm eu, intr-altul ea. Deja regret. Imi dau seama ca baba incuie usa noaptea, si ca trebuie sa dorm in subsolul asta hidos cu ea, probabil sforaie, adica sigur sforaie, si ma gandesc de ce naibii sunt eu in situatia asta disperata de trebuie sa stau cu ea. Ma mai gandesc ca daca e incendiu o sa mor naibii incuiata aici, fara sa am acces la cheie si n-o sa stie nici dracu de mine.
M-a salvat insa ceasul.

Advertisements