Vineri mi s-a intamplat o chestie misto. Zombifiata, mergeam spre intersectia Dacia & Eminescu cu Dorobanti, cu nici un gand anume in cap. Ochii mei se uitau atenti la gheata de pe jos, ca sa nu alunec, chit ca mintea mi-era complet in alta parte. Periculoasa cascadorie pentru strazile Bucurestiului, insa nu degeaba se numeste ca eram zombifiata, nu?

Anywhooz, mergeam eu acolo cu capul intre umeri, si trec pe langa mine 3 baieti, veseli si povestind de zor. Recunosc, n-am auzit/inteles mare lucru, atata tot am auzit: “Du-te ma-n pu….” (dupa care m-a vazut ca trec pe langa ei) “A, ma scuzati, domnisoara!” Moaaaaama, m-am simtit atat de bineeeee….

In rest,  concluziile saptamanii sunt:
– c’mon, imi place zapada, but this is ridiculous! have a break, bad weather!
– am multi oameni care ma iubesc si pe care ii iubesc. we don’t talk as much, insa sunt acolo
– pe fetele mele (nenascute inca) le va chema Verona si Nadia. Daca ies baieti – vedem la fata locului
Pavilionul cancerosilor este o carte f o r m i d a b i l a si a trecut pe locul 1 in lista cartilor preferate, detronand Fructele maniei (grab a tissue, Steinbeck, sorry… )
get busy living, or get busy dying
– iubirea si indragosteala apar repede in orice relatie. cu respectul, e mai dificil
– majoritatea prajitorilor din comert sunt excesiv de dulci, si stii dinainte sa le mananci ce gust vor avea

… ma mai gandesc, de revenit asupra subiectului.

A, si mi-am inceput un blog nou, insa nu va zic inca adresa, astept sa vad daca ma descopera cineva on their own.

Advertisements