Mersul cu tramvaiul reprezinta pentru mine cele 15 minute zilnice de meditatie si adunat impresii. Fiind chiar singurul moment al zilei in care sunt doar eu cu gandurile mele, e cel mai bun prilej de a imi mai pune gandurile in ordine. Impresiile de astazi:

un caine cu o hainuta de iarna, marimea XXL probabil, care arata caraghios si dragut in acelasi timp, in lesa unei cucoane

privirea trista, resemnata si totodata indiferenta de pe fata controloarei RATB (avea pistrui). nici macar nu mi-am dat castile jos cand a venit langa mine, i-am intins pur si simplu cartela si s-a dus cuminte sa verifice, apoi mi-a returnat-o fara un cuvant. e obisnuita sa fie o umbra, se vede

o more bullshit, vreau sa fac ceva cu un impact real. ieri la gala premiilor cucului am simtit direct in stomac cata vrajeala poate sa existe pe lumea asta si cum unii sunt dispusi sa adere la orice cauza (de ce nu de mediu?) doar ca sa isi justifice jobul, banii si de ce nu existenta pe acest pamant

e foarte important sa stii ce vrei pe lumea asta, si de la tine si de la altii. la fel de important este sa si actionezi in consecinta, nu sa stai ca mamaliga. e nevoie de curaj

cand nu lucram, stiam cine sunt, eram nesigura pe mine si glumeam mult, foarte mult. de cand lucrez, nu mai stiu cine sunt, sunt sigura pe mine si glumesc putin, mult mai putin. am luni bune de cand incerc sa imi gasesc un hobby. singurele mele activitati extracuriculare sunt legate tot de actiuni practice (vezi voluntariat). martha s-a dus, am ramas eu in locul ei. who the fuck is eu?!

bye bye life, hello emptyness

please help…

Advertisements