Mersul cu tramvaiul reprezinta pentru mine cele 15 minute zilnice de meditatie si adunat impresii. Fiind chiar singurul moment al zilei in care sunt doar eu cu gandurile mele, e cel mai bun prilej de a imi mai pune gandurile in ordine. Impresiile de astazi:
un caine cu o hainuta de iarna, marimea XXL probabil, care arata caraghios si dragut in acelasi timp, in lesa unei cucoane
privirea trista, resemnata si totodata indiferenta de pe fata controloarei RATB (avea pistrui). nici macar nu mi-am dat castile jos cand a venit langa mine, i-am intins pur si simplu cartela si s-a dus cuminte sa verifice, apoi mi-a returnat-o fara un cuvant. e obisnuita sa fie o umbra, se vede
o more bullshit, vreau sa fac ceva cu un impact real. ieri la gala premiilor cucului am simtit direct in stomac cata vrajeala poate sa existe pe lumea asta si cum unii sunt dispusi sa adere la orice cauza (de ce nu de mediu?) doar ca sa isi justifice jobul, banii si de ce nu existenta pe acest pamant
e foarte important sa stii ce vrei pe lumea asta, si de la tine si de la altii. la fel de important este sa si actionezi in consecinta, nu sa stai ca mamaliga. e nevoie de curaj
cand nu lucram, stiam cine sunt, eram nesigura pe mine si glumeam mult, foarte mult. de cand lucrez, nu mai stiu cine sunt, sunt sigura pe mine si glumesc putin, mult mai putin. am luni bune de cand incerc sa imi gasesc un hobby. singurele mele activitati extracuriculare sunt legate tot de actiuni practice (vezi voluntariat). martha s-a dus, am ramas eu in locul ei. who the fuck is eu?!
bye bye life, hello emptyness
please help…
(iti) pui niste intrebari cu care traiesc de vreo 3 luni. am terminat scoala si mi-am spus ca nu vreau sa lucrez, nu imediat. nu fiindca nu stiu ce vreau sa fac, ci fiindca nu vreau sa lucrez. mi se pare ca in momentul in care incepi sa lucrezi (ca si atunci cand faci un copil) renunti la tine. intri intr-un fel de carusel din care nu mai reusesti sa iesi. uneori esti sus, alteori jos, miscarea e continua, usor adormitoare, usor ametitoare… asa ca momentan lucrez doar on my personal development, ceea ce uneori e bine, alteori mai putin.
concluzia: vreau, nu vreau, anul viitor va trebui sa lucrez si pana acum n-am reusit sa gasesc Calea de urmat.
can a drowning man who can’t swim save another? 🙂
Iti recomand sa te imbeti. Serios, ca la carte. Nu, normal ca alcoolul nu ajuta, normal ca a doua zi o sa te loveasca o mahmureala crunta, o sa te doara capul de n-o sa mai vezi usa de la intrare, o sa regreti ca ai aruncat atitia bani pe fereastra si ca acum te mai simti si infect. Dar iti vei da seama brusc ca all this shitting around oricum nu se rezolva niciodata, ca daca robin hood exista, apoi de mult isi facea el corporatie si ca, in fond, less thinking si more action este singurul lucru sanatos de facut. Nu mai bine te plimbi tu prin parc, uitindu-te la frunze, sau mergi la o ceasca de vorba cu prietenii? Si, apropo, muraturi ai pus anul asta?
va trce epasa asta, e doar o etapa chiar inainte de criza de 30 de ani 🙂
sunt convinsa ca e criza de 30 de ani, insa ce fel de criza o sa fac atunci?
criza de sciatica? criza financiara? la naiba, nu iese nici o replica buna la intrebarea asta! NEXT!!
Didi, ce este VIATA? Ce este OMUL? Ce este ADEVARUL? Intrebarile astea iti plac mai mult?
La naiba, intrebarile astea mi-au fost puse de niste adventisti de ziua a saptea (not that there’s anything wrong with it) la o petrecere pe la ora 5 dimineata dupa ce au aflat ca sint atee. They had me cornered. Aaaaaaaaaaaa run for your life Scooby, run, ruuuuuuun!!!!
eram eu, undercover! :))
cata vreme esti constienta de tine, esti ok :). o sa mai fie joburi, trust yourself.
hm, cred ca mi-am tras un val peste fata si acuma ma sperii tot eu ca nu ma recunosc : )