Ma mai intreaba cate unul, cate altul, cati ani am. “22”, raspund eu senina. O scadere simpla (2009 – 1985 = 24) releva insa faptul ca eu nu mai am 22, de 2 ani. Nu-mi trece prin cap sa-mi ascund varsta, insa ma simt atat de mult de 22, incat pana si eu ma mir (de fiecare data) cand la scadere imi da mai mult. Cam penal, stiu.

Ei, si totusi, 24 sunt. Azi, 11 august 2009, la varsta de 22 de ani spirituali si 24 de ani materiali (daca se poate spune ca anii sunt materiali… nu se prea poate… insa in fine), mi-am cumparat primul, PRIMUL, P-R-I-M-U-L cd din viata mea. Prinsa in Carturesti cateva minute, am zis sa arunc o privire pe la muzica, doar-doar l-oi gasi. Mi-as dori sa va povestesc ce muzica penala sau geniala era la raft, insa adevarul este ca eram atat de plictisita, incat mai mult m-am uitat PRIN ele, cautam zombifiata coperta colorata a celor de la Snails. Cand in sfarsit am gasit-o, nici un muschi nu mi s-a miscat pe fata, desi caut albumul de ceva vreme. Intind mana, ca sa descopar ca pe langa Nu-mi pasa (24.9 lei) mai exista si un exemplar din Undeva (doar 9 lei, in ce tara traim?….). Ezit o clipa, pentru ca ingerasul de pe umarul drept imi aminteste ca 40 lei este chiar suma pe cardul meu, pana naiba-stie-cand. Decizia de cumparare a fost facuta insa acum aproximativ un an, cand i-am auzit pe Snails cantand prima data in botexmobilul lui frate-meu. Dupa socul initial de “cine il pisca de cur pe asta in timp ce canta de are vocea asta?”, mi-am dat seama ca-s limitata, si ca de fapt imi plac grozav. Voi flamazi deci fara regrete saptamana aceasta. Boxele lui Alistarless fac cinste albumelor, sunetul curge in bucataria unde baby face paste iar eu ma tzopai pe scaun. Cu siguranta, suna mult mai bine cand ai albumul audio in mana, da-le-n mama lor de empetreiuri, sunt fericita cu carcasa si cu plasticul si cu carticica mea de lyrics in mana, cu folie protectoare cu tot.

Postul asta nu este insa despre cat de mult imi plac Snails, nici despre daca sunt buni sau nu, nici despre ce coperti oribile au. E despre faptul ca azi am cumparat primul original din viata mea, despre faptul ca n-a fost un album de Beatles si despre faptul ca intentionez sa-l ascult in nestire pana cand hologramele audio sau ce-dreaqu-mai-urmeaza vor inlocui cd-urile.

Maine fac foc de tabara cu cei 60 de giga de muzica de pe laptop.

Advertisements