Ieri. Vineri. Vineri e o zi buna, inseamna ca maine e sambata si asta inseamna ca o sa pot dormi pana tarziu. Agale, ma indrept spre ChG. Fac 20 metri si-mi dau seama ca mi-am uitat ambele telefoane mobile pe pat. Pfff…. Cu o lipsa totala de chef, ma intorc sa le recuperez. Verific de inca 7 ori daca am mai uitat ceva, apoi ma indrept din nou spre poarta, de data asta olecutica morcovita pe mine ca-s zapacita. Hai sa trec si pe la magazin sa-mi iau cate una-alta. Intru, bla bla, buna ziua, bla bla, vreau aia si aia, bla bla, dati-mi si cinci banane va rog frumos, bla bla, poftim banii, bla bla, la revedere. Cumparaturile mi-au incaput numai bine in geanta de la laptop, insa bananele am decis sa le pastrez in mana, si asa nu am mult de mers. Pornesc voioasa pe strada, fac aproximativ douazeci pe pasi si-mi dau seama ca asa cum sunt, cu paltonasul, geanta de laptop si posetuta agale de umar, plus bananele blestemate in mana, sunt tinta perfecta pentru toate replicile imbecile de agatat pe strada posibile. Traversez strada, gandindu-ma mai mult decat ofticata cum un grup imaginar de baieti de cartier se uita la mine cum trec cu bananele in mana, isi dau coate si rad. Si urechile imaginatiei mele aud: “Hei fata, iti plac banalele?” Apoi rasete, amplificate de sistemul de sonorizare perfect din capul meu. Ma oftic in imaginatia mea ca nu am cerut o punga pt banane. Ma vad cum merg mai departe, dupa ce le-am strigat in cap sa-si vada de chelia lor. Apoi, dintr-o data, imi dau seama ca de fapt sunt un copil genial, dau un rewind instantaneu in capul meu pana la replica fatala:

– Hei fata, iti plac bananele? (ha ha ha, rase isterice, dupa cum mentionasem anterior)

– Da, zic victiorioasa in capul meu. Voua va place creierul?!?

Liniste totala. Din nou, Femeile in general si Martha in particular sunt deasupra. Astept laude, urale si buchete de flori aruncate la rampa.

Advertisements