Ok ok, stiu ca o sa-mi pun jumatate din fani si admiratori in cap cu chestia asta, insa vinerea care tocmai a trecut am decis, la initiativa lui Razvan, sa mergem in Maxx. Mda, am zis bine, Maxx. Deh, statusem cam mult pe pitzipoanca.org si se imputinase si materialul pentru busy little bees asa ca mi-am luat inima in dinti si am zis hai s-o facem si pe asta! Si cum nu merge sa te duci pur si simplu ca sa comentezi ca omida de pe margine, let’s top ourselves! Mi-am luat una dintre cele mai obraznico-largi rochite si cei mai turbati ciorapi pe care ii am, m-am machiat, mi-am aranjat parul frumos, parfum, tot tacamul, eram o fufoantza! Razvan o ardea la camasa in carouri, gen geeker. Perechea de aur, ce mai. Bun. Spre ciuda noastra si usurarea Lucai cand i-am povestit mai tarziu, Maxx-ul era inchis. Buf! acuma ce facem?… Paaai… hai in B52. Biiine, haaai… acceptai cu juma’ de gura rujata. Tzup-tzup incetisor pe splai inspre Eroilor. Frig ingrozitor, insa hai pe jos ca e placuta plimbarea si mai palavragim. Tranca fleanca pe drum depre aia despre ailalta, ca car, ca mar. Nu stiu cum vine vorba de Burn After Reading, amandoi ne entuziasmam in cadrul unei discutii pseudo-intelectuale cand deodata! cel mai mare SUV posibil a trecut prin cea mai mare balta din Lumea Libera si a facut cea mai mare stropeala posibila, pana la intaltimi inimaginabile (adica pana mai sus de cei 1.79m ai mei…). Acuma, nu stiu cum naiba s-a facut insa doi noi eram FIX in dreptul acelei balti, mai precis FIX in raza ei de actiune. In doar 5 secunde, ne-am metamorfozat in ratuste, clipa in care m-am enervat atat de tare incat am inceput sa rad necontrolat si nu m-am putut opri 5 minute intregi. Nu sunt sigura cum functioneaza mintea mea, insa singura explicatie posibila pe care o gasesc este ca creierul meu pur si simplu nu a vrut sa accepte ca s-a putut intampla asa ceva fix atunci asa ca am alungat gandul prim umor. Am scotocit printre spasme de ras dupa servetele, mi-am sters ochelarii ca sa vad macar pe unde mergem, mi-am uscat parul cat s-a putut… si, in pana mea, am mers in continuare pana in B52 unde am dansat ca maniacii, ca nu se mai putea! Si ne-a facut si o gagica poza, yee! Avind in vedere ca toata ziua ascultasem Bathwater, am simtit ca e un soi de semn. Ca a fost ultra codificat si nu l-am inteles, acuma asta e alta poveste :))

Advertisements